Reality? pff... Boooring

    • Despre mine
    • Recenzii
    • Am citit și...
    • Off topic
    • Concursuri
    • tag
    • Inainte de culcare + primele 100 de cuvinte

    CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ DÂND GHES INIMII, ROSE ȘI-AR PIERDE CEA MAI BUNĂ PRIETENĂ PENTRU TOTDEAUNA?
    Lissa Dragomir este o prințesă moroi, cu un rarisim dar de a stăpâni magia spiritului. Ea trebuie apărată în orice moment de strigoi (morții vii), cei mai fioroși vampiri. Puternicul amestec de sânge omenesc și vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai bună prietenă a Lissei, o face să fie dhampir. Rose și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decât primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care și-au jurat s-o facă asemeni lor. 
    O premoniție întunecată încolțește în mintea lui Rose și umbre fantomatice prevestesc un rău cumplit ce se apropie tot mai mult de porțile de fier ale Academiei. Strigoii strâng cercul și cer răzbunare pentru viețile luate de Rose. Într-o luptă mai aprigă decât cel mai înfricoșător coșmar, Rose va trebui să aleagă între viață, dragoste și cele doua ființe care contează cel mai mult pentru ea… dar oare alegerea ei înseamnă că doar unul dintre ei va supraviețui?


    Data apariției: 2012
    Autor: Richelle Mead (Michigan, SUA, - n. 12 noiembrie 1976)
    Gen: Fantasy
    Nr. pagini: 270



    ”Nu ești cam mare pentru fantasy-uri cu vampiri? Lol”. Ete ca nu sunt. Cel puțin nu până termin seria asta, mi s-a pus pata pe ea. Am impresia că volumele sunt din ce în ce mai bune (pentru un fantasy cu vampiri), oare vor merge ascendent până la final? Vom vedea... 

    Dacă în primele doua cărți ne-am obișnuit cu atmosfera de campus, cu dhampitii și moroii deopotrivă, acum începem să intrăm cu adevărat în acțiune. Perioada de examene continuă, iar al doilea test constă în munca pe teren. Tuturor dhampirilor din ultimul an li se va da în grijă câte un moroi, în tot acest timp ei trebuie să îi apere pe cei pe care îi au repartizați de așa-zisele atacuri ale strigoilor (aka gardienii profesori din incintă). 


    De la început apare o neînțelegere pentru că Rossei nu îi este repartizată Lisa, cum era de așteptat, ci altcineva. Acest conflict se diminuează într-un final când, în cele din urmă, Rosse acceptă înfrângerea și urmează un proces în care ea se acomodează cu noul ei moroi. Din punctul meu de vedere totul este în regulă, dar legătura dintre cele două face situația mai dificilă. 

    Dacă în volumul precedent amintim de Adrian Ivashkov, nu trebuie să îl uităm pentru că își ia catrafusele și se mută în Academie, descoperind împreună cu Lisa bogăția de putere pe care o oferă spiritul (elementul lor).

    Acțiunea se desfășoară mai mult spre sfărșitul acestei părți când avem de-a face cu un atac al strigoilor chiar în incinta Academiei, o ambuscadă care răsare chiar după, cred eu, cel mai incitant moment pe care toți/toate îl așteptam. E de ajuns să spun doar numele Rossei și a lui Dimitri. 


    Despre triunghiul amoros dintre Rosse, Dimitri și Adrian nu pot spune mare lucru pentru ca, mie personal,
    mi se pare că nu există. Într-adevăr, Adrian o curtează pe Rosse, dar ea nu îi împărtașește nici măcar 10% din afecțiune și îi demonstrează asta de nenumărate ori. Prin urmare, nu văd un triunghi amoros aici. 

    Sfărșitul mi-a rupt inima și chiar cred că nu era nevoie. După atacul inamicului, gardienii ripostează ducându-se după strigoi în ascunzătoare. Pierderile sunt enorme, iar universul nostru creat de această serie se va prăbuși, se va face praf și pulbere. 

    Este un volum plin de acțiune, romantism și un plot twist imens (pentru o carte cu vampiri). Conștiința mea cere cărți legate de domeniul meu, poate și psihologie, dezvoltare personală, dar inima îmi cere să termin această serie neapărat. 

    Pe data viitoare!


    4/5

    ”Existăm clipă cu clipă, neștiind niciodată cine va fi următorul care va părăsi lumea asta.”

    “Dimitri îşi frecă faţa în aproprierea ochiului, în timp ce eu speram să nu-i fi provocat prea mult rău.
    -Elevul îşi depăşeşte profesorul, glumi el. Sau, mai degrabă, îl trage în ţeapă.”

    Continue Reading

    CÂND IUBIREA Și GELOZIA SE CIOCNESC PE PÂRTIE, VACANȚA DE IARNĂ DEVINE SÂNGEROASĂ...
     Lissa Dragomir este o prințesă moroi, cu un rarisim dar de a stăpâni magia spiritului. Ea trebuie apărată în orice moment de strigoi (morții vii), cei mai fioroși vampiri. Puternicul amestec de sânge omenesc și vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai bună prietenă a Lissei, o face să fie dhampir. Rose și-a dedicat viața unei misiuni mai mult decât primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care și-au jurat s-o facă asemeni lor.
    Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toată Academia Sf. Vladimir, care își trimite în grabă elevii într-o vacanță obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarnă și stațiunea elegantă din Idaho nu oferă decât un iluzoriu sentiment de siguranță. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la rândul lor pe oribilii strigoi, Rose și Christian își unesc eforturile pentru a le sări în ajutor. Numai că eroismul are prețul lui...


    Data apariției: 2010
    Autor: Richelle Mead (Michigan, SUA, - n. 12 noiembrie 1976)
    Gen: Fantasy
    Nr. pagini: 384


    Pot spune, fără dar și poate, ca volumul 2 din seria ”Academia vampirilor” și anume ”Inițierea” este cu mult mai bun decât începutul acestei serii. 

    Generația din care face parte Rose, naratorul subiectiv al acestei aventuri, se îndreaptă către finalul cursurilor Academiei Sf. Vladimir. Ca și în viața reală și ei au parte de teste și încercări ce le vor contura viitorul împreună cu moroii lor. 


    Primul test pe care trebuie să îl treacă Rose va scoate la iveală putearea adevăratul inamic al dhampirilor și moroilor deopotrivă, când Dimitri și aceasta descoperă, din greșeală, o casă plină de morți, victime ale strigoilor. Ceea ce trebuia să fie o călătorie frumoasă în care aceasta putea să își dezlănțuie puterile în fața unuia dintre cei mai buni garnieni ai lumii pentru a primi o recomandare bună, se transformă într-o scenă în care moartea era pesonaj principal. 

    Din cauza acestei întâmplări, obiceiul ca familiile tuturor din Academie să petreacă Crăciunul în incinta ei se schimbă, aceștia urmând să-și petreacă sărbătorile într-o stațiune de sky luxoasă, ferită de orice pericol. 

    După cum ne putem imagina, după ce elevii sunt îmbarcați în avioanele private ale Academiei, ajungem împreună cu ei într-o stațiune de vis, în care roșul sângeriu și negrul intens își fac de cap. 

    Aici îl întâlnim pe Adrian Ivashkov, un personaj foarte misterios și nu prea plăcut la vedere. Nu mă înțelegeți greșit, aspectul fizic nu are de aface cu această afirmație, doar comportamentul. Acesta se ”împrietenește” repede cu tot grupul, întâmplările fiind din ce în ce mai interesante. 

    Ce mi-a plăcut în continuare și ce este de fapt cel mai interesant (în afară de legătura lui Rose cu Lissa) este relația dintre Rose și Dimitri. Ei se plac, dar știu că nu pot avea un viitor îmrepună din cauza atribuțiilor lor, dar tensiunea este prezetă în fiecare gest. 


    Sfârșitul este surprinzător și trist. Este a doua oară când realitatea ne lovește în față fără milă. Atacurile strigoilor se întețesc și sunt mai apreape de stațiune. Câțiva elevi pleacă la luptă fără a realiza consecințele faptelor lor. Prin încercarea de a demonstra eroismul, deznodământul este pe măsură, iar atunci când sunt prinși de către strigoi, Rose știe că moroii îi pot salva, moroii care sunt în aceeasi camera cu ei, legați la mâini. 


    3/5

    “Spre supărarea mea, el râse.
    -Cum de nu ştii unde e inima? Mai ales după câte ai frânt?”

    ”-Rose umblă doar cu băieţi şi psihopaţi, spuse Mia.
    (...)
    -Păi, spuse el vesel, de vreme ce sunt atât de psihopat, cât şi băiat, asta ar explica de ce suntem atât de buni prieteni.”

    ”Dragostea cu sila nu se poate, am înţeles. Există sau nu. Dacă nu există, trebuie să fii în stare să recunoşti acest lucru.”
    Continue Reading

    Prietenia e nemuritoare
    Academia Sf. Vladimir nu este o şcoală ca oricare alta, ci un loc secret, ascuns în străfundurile pădurilor din Montana, în care moroii (vampiri vii şi muritori) sunt educaţi în tainele magiei, iar tinerii dhampiri (jumătate oameni, jumătate vampiri) sunt antrenaţi să-i apere pe aceştia de atacurile sângeroase ale strigoilor (morţi vii), cei mai înspăimântători şi mai periculoşi vampiri.

    Rose Hathaway, o fată dhampir, se pregăteşte să devină gardă de corp pentru prietena ei cea mai bună, prinţesa moroi Lissa Dragomir. Antrenamentul pentru lupta cu strigoii este unul dur şi epuizant, iar, pe lângă intrigile şi comploturile din Academie, situaţia ei se complică din cauza unei idile tăinuite şi interzise.
    Având o legătură psihică ieşită din comun, cum nu s-a mai întâlnit de secole, cele două eroine încearcă să facă faţă ameninţărilor…

    Data apariției: 2014
    Autor: Richelle Mead (Michigan, SUA, - n. 12 noiembrie 1976)
    Gen: Fantasy
    Nr. pagini: 384



          Nu credeam că voi mai apuca să citesc această serie pentru că, știți voi, sunt lucruri mai importante pe care le poți citi la vârsta asta, dar știți ce? I enjoyed it! 
    Dacă mi-a plăcut nespus, asta nu pot spune, dar mă bucur că am avut ”curajul” de a lua această decizie și sunt surprinsă de faptul că vreau să văd ce se va întâmpla în continuare.

          Pentru că am văzut filmul (din cauza căruia am vrut să citesc seria) totul a fost plictisitor pentru că știam ce se va întampla; ceea ce rezultă că cei care au făcut filmul chiar sunt tari. 

          Povestea începe cu Rose Hathaway, o adolescentă ce moștenește genele puternice ale vampirilor, dar în același timp și genele oamenilor, ceea ce o face imună la razele soarelui și în acelși timp îi dă și un astept mai ”viu”. Acest mix se numește dhampir (mit luat din folclorul slavic). Aceasta, împreună cu alții ca ea, au misiunea de a apăra vampirii, dar în cea mai mare măsură moroii (vampirii din familiile regale, aceștia având întâietate când venea vorba de pază). 

         După o aventură de 2 ani în care Rose și viitorul ei probabil moroi, Lissa Dragomir, și-au petrecut viața ascunse în libertate, sunt prinse și readuse la Academia Sf. Vladimir unde vor intra din nou în monotonia vieții de școală-internat. Cel puțin asta cred ele.

          În primul rând o avem pe Rose care începe antrenamentele cu Dimitri (unul dintre cei mai buni gardieni). Aici avem parte de multă aventură, mult suspans și un început de poveste de dragoste interzisă.

          În ceea ce o privește pe Lissa, ea are probleme mai grave. Ajunsă înapoi în Academie, viața nu mai este așa cum și-o amintea, ea nu mai era una dintre personajele importante și populare, ci una căruia lumea încercă să îi facă rău.

          Împreună, cele doua prietene luptă împotriva unui inamic ”invizibil” și sunt ajutate, în cea mai mai măsură, de către legătura dintre ele - Rose îi poate intra în minte Lissei, poate vedea ce vede ea, poate simți ce simte ea. Un lucru bun pentru viitorul lor împreună, ca garda de corp și moroi, dar nu în toate cazurile, mai ales când șcenele se înfierbântă puțin. 


          Iar dacă tot am adus vorba de căldură, veți face cunoștință cu multe personaje interesante, unul dintre ele fiind Christian Ozera.  

          Nu pot să mint și să spun că această ”ficțiune de 15 ani” sau cum vreți s-o numiți nu m-a captivat pentru că a făcut-o între-un fel sau altul. Nu aș recomanda acest volumul dacă ați văzut deja filmul pentru că este identic, așa că mai bine treceți direct la volumul 2.


    2/5

    „La ce mă gândeam?Eram sărită din minți? Stânjenită,mi-am ascuns emoțiile prin atitudine.
    - Vezi ceva ce-ți place?am întrebat.
    - Îmbracă-te.”

    „ - Ah. Deci din cauza asta ești aici. Ca să-ți plângi de milă.
       -Nu glumesc. Vorbesc series.  El ridică din umeri și se sprijini nepăsător de un perete înclinat.
       - Și eu la fel. Ador autocompătimirile. Păcat că n-am adus batiste. Despre ce vrei să te plângi mai întâi? Că o să-ți ia o zi întreagă să redevii populară? Că va trebui să aștepți două săptămâni înainte ca Hollister să-ți expedieze niște haine noi? Dacă plătești pentru livrare cu prioritate, s-ar putea să nu dureze așa de mult.”

    „- Nu.Dacă îmi îngădui să te iubesc n-o să mă arunc în fața ei. O să mă arunc în fața ta.”

    Continue Reading

    Lumea lui Mare Barrow este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din roșii și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un mic sat de la țară, până când destinul o aduce în fața regelui, a reginei și a tuturor nobililor, unde ea descoperă că este și roșie, dar și argintie, cu puteri nebănuite.
     Ca să ascundă adevarul, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o promite de mireasă unuia dintre fiii lui, astfel devenind o prințesă argintie. Pe măsură ce pătrunde și mai adânc în lumea argintiilor, Mare riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat singura certitudine este trădarea.
    Data apariției: Februarie 2016
    Nune autor: Victoria Aveyard (East Longmeadow, Massachusetts, Statele Unite - n. 27 iulie 1990)
    Gen: YA
    Nr. pagini: 472

          Acțiune amplă, suspans. 
          O simplă roșe poate sta la masa cu argintii? Nu. Poate să-i conduca? Nu. Dar dacă este specială? Asta-i altceva.

          Mare, o simplă hoață roșie ajunge să servească la palat. Cum? Nici ea nu știe, dar cel mai probabil servitorul de la cârciuma pe care a încercat să-l fure a pus o vorbă bună pentru ea în cele din urmă. Acum este în mijlocul toturor caselor din ținut, uitandu-se printre tăvile cu băuturi la un spctacol care n-o prea încânta. Toate aceste fete cu puteri speciale, puteri de argintii, își arătau capacitățile neobșnuite în speranța ca ele să fie următoarele prințese, regine. Ceva nu a mers bine iar totul s-a cutremurat. A cădea pe un câmp magnetic plin de electricitate poate fi fatal, dar nu și pentru ea.



    " De fapt, mă simt, ei bine, vie. De parcă toată viața mea am fost oarbă și acum am deschis ochii. Ceva se mișcă pe sub pielea mea, dar nu sunt scântei." 



          Chiar dacă Regina Roșie se învârte în jurul a ceea ce citesc eu de obicei si are o oarecare asemanare cu Tronul de Cleștar sau Instrumente mortale, Dispozitive infernale, genul acesta, tot a reușit să mă surprindă. Nu știu dacă este în totalitate un clișeu faptul că Mare descoperă că are puteri într-o lume în care n-ar trebui să aibă, dar m-a surprins ce fel de puteri are. 
          Ajunsă în familia regală, atât de aproape de acțiune, nici nu te-ar mira că o revoltă este chiar acum în plan, iar cine i se alatură poate avea multe de pierdut sau de câștigat. Incertitudinea nu-i împiedică să stea de-oparte, cu dorința de a lupta într-un razboi pentru care balanța sigur nu este înclinată în dreptul lor.


          Tind să cred că acțiunea se desfașoară undeva în viitor, intr-un viitor unde lumea actuală a pierit, iar societatea evoluează urmând noi reguli, folosindu-se de tehnologiile "vechi". Mașinile, metrourile, motocicletele sunt unele din lucrurile moderne pe care le găsim în paginile cărtii. 



    "Aceea era o lume a imperiilor, a corupției, a războiului și a unei libertăți mai mari decât am cunoscut eu vreodată. Însă oamenii acelor timpuri au dispărut, visurile le-au fost spulberate și acum se regăsesc doar în fum și cenușă."



          Am terminat repede cartea și nu mi s-a părut că are chiar atât de multă acțiune pe cât ai putea găsi în 475 de pagini. Cred totuși că se putea mai mult. Probabil descrierea anumitelor lucruri, acțiuni sau stări sufletești a luat puțin din acțiunea propriu-zisă. 
          Multe scene la care le puteai intui sfârșitul, un triunghi amoros de doi bani - mai ales dacă îl compari cu cel din Tronul de Cleștar, dar per total mi-a plăcut ideea și sunt curioasă unde o să se ajungă; dacă acțiunea va surprinde și alte aspecte cum ar fi relațiile dintre personaje, nu doar fuga și planurile de luptă împotriva conducerii. 

          Este o carte okay pe care aș recomanda-o doar cititorilor împătimiți de acest gen, altfel probabil ai considera că ți-ai pierdut puțin din timp.  

    Acestea fiind spuse, ne citim data viitoare ♥
    Continue Reading
    Inspirată din viața unui personaj istoric real, având în fundal o dramă de familie și imaginea neasteptată a unui triunghi amoros, Eu sunt fiica lui Rembrandt spune povestea încercărilor unei tinere de a ieși în lume, de a scăpa din umbra tatălui ei: un pictor genial, în același timp un om imprevizibil și neînțeles precum întâmplările vieții.
    După ce mama îi moare de ciumă și fratele pleacă să se stabi­lească într-un loc îndepărtat, Cornelia van Rijn, o fată de nici 14 ani, își dă seama că nu mai are nici un prieten sau confident, cu excepția tatălui ei, un om foarte dificil. Ajuns în dizgrația clasei privilegiate din Amsterdam pentru că refuza să-și ajusteze arta la gusturile patronilor culturali, Rembrandt van Rijn e acum, din câte se bârfește, la un pas de nebunie și nu o mai are decât pe fiica lui. Însă și ea e bântuită de propriile secrete scandaloase, găsindu-și bucuria doar în întâlnirile tainice cu Carel, fiul unui magnat al comerțului naval. Dar în viața ei mai este cineva: Neel, ultimul ucenic al tatălui său, al cărui devotament nezdruncinat față de Rembrandt o uimește și o emoționează profund. Eu sunt fiica lui Rembrandt se sprijină îndeaproape pe evenimentul istoric, pe fundalul căruia creează un scenariu despre maturizarea și emanciparea unei femei de sub umbra copleșitoare a tatălui ce amenință să îi eclipseze toate visele.



          A fost primul roman istoric ficțional pe care l-am citit și am rămas surprinsă, Mi-a plăcut în mare parte, povestea este una cu totul specială iar autoarea chiar a reușit să mă aducă și pe mine alături de Cornelia în Amsterdamul anilor 1600.

          Cornelia este o fată de doar 14 ani, dar înțelepciunea ei a ajutat-o enorm în multe momente. Nu știu dacă și asta este ficțiune, sau copilele din zilele acelea erau chiar atât de istețe și mature. Fiind nevoită să stea mai mult pe lângă tatăl ei, să facă mâncare și treburile casei după moartea mamei, tânăra Cornelia nu prea cunoaște parte bună a orașului. Într-o zi când îi fură tabloul tatălui ei pentru al vine la îndemnurile fratelui ei, Cornelia îl întâlnește pe Carel. Diferența dintre ei este semnificativă, iar într-o lume în care verișorii se căsătoreau doar ca moștenirea să rămână tot în familie, se subînțelege că această relație nu are nici o șansă. Copil fiind își pune baza pe sentimente nu rațiune, iar când are nevoie cel mai mult de el, tânărul îi închide ușa în față. 

          Singurul care rămâne lângă ea în tot acest timp, este Neel, elevul tatălui ei și singurul. Nu este de mirare că a rămas când toți îl criticau pe Rembrandt pentru picturile sale, ci chiar se poate vedea de la începu că Neel este acolo pentru Cornelia. Și ea observă, dar nu bagă în seamă și are momente când fuge de el. 

          Când cea de-a doua persoană din familia ei moare din cauza ciumei, Cornelia fuge, iar singurul care o primește în casa lui este Nicolaes Bruyningh, unchiul lui Carel, care are un secret bine ascuns și pe care îl împărtășește cu tânăra. Este un lucru care îi poate salva viața și care îi poate transforma visele în realitate, dar îl refuză și alege să rămână ”fiica tatălui ei”. 

          Povestea Corneliei van Rijn este într-o continua ascensiune, iar sfârșitul este exact cum te-ai aștepta să fie. O carte frumoasă, o poveste intersantă despre decadența unui pictor renumit și puterea acestuia de ași urma destinul fără a lua în considerare posibilitatea de a fi altfel la dorința celorlalți.

    3/5

    ” Arunc o privire spre rochia mea cafenie de lână și șorțul subțire, apoi la Tata, cu surtucul punctat cu vopsea, pătat cu bere, strâmt de stă să-i plesnească pe burtă, cu urmele însângerate de brici pe bărbie. Alcătuim o apariție ridicolă - doi cerșetori și un cărucior cu vechituri - în timp ce ne apropiem de treptele pridvorului. ”

    ” Mă gândesc la ziua când a venit să-și comande la el portretul un negustor de la Compania Indiilor de Est. Când a văzut tablourile de pe pereți, a spus că dorea ceva mai modern, mai neted, mai puțin încărcat cu cocoloașe. Tata a aruncat după el cu un castron, ratându-l la un fir de păr și țipând că-i dă el cocoloașe. ”

    ” - Contrastul între lumină și întuneric, primul principiu al picturii. Ce e lumina fără întunericul care o scoate în evidență? La fel e și cu bucuria și durerea. Cum poți savura bucuria dacă n-ai cunoscut niciodată durerea? ”

    ” Tata este, pentru mine, o carte închisă. El va rămâne sus, abandonat de Dumnezeu și de mine, un om bătrân cu tablourile lui. Eu voi sta jos cu rufele mele, cu cărțile și motanul. Vom exista în aceeași locuință, dar vom trăi singuri, deși nu ne despart decât niște pereți umezi, mândria noastră și trecutul nostru. ”

    Continue Reading
    A treia parte din trilogia Delirium.
    Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem.
    Liberi să alegem inclusiv ce e greșit.
    Data apariției: Noiembrie 2015
    Autor: Lauren Oliver
    Gen: YA
    Nr. pagini: 384


          Al treilea și ultimul volum din seria Delirium își împarte acțiunea pe două fronturi total diferite: frontul Lenei și frontul Hannei. În timp ce prima încerca să își mențină puterile într-o luptă continuă pentru supraviețuire în Sălbăticie, cea de-a doua dormea într-un pat moale, fără vise.
          După ce descoperă că Alex este în viață, Lena știe că alegerea dintre el și Julien nu este tocmai o idee bună și nici nu ar putea să o facă. Hana realizează, la rândul ei, că această căsătorie programată cu mult timp în urmă o să-i aducă doar nefericire.
           Una este liberă, cealaltă vindecată.

         Din păcate trebuie să-mi încep părerea cu ceva negativism. Nu mi-a plăcut Requiem, mi s-a părut că Lauren nu a avut timp să scrie mai mult, iar cartea la sfârșit este pur și simplu tăiată. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar a fost o dezamăgire cruntă. Aproape o promisiune că nu o să mai fac greșeala de a citi ceva al autoarei. 
         Credeam că va fi una dintre seriile mele favorite...
          Cuprinsul a fost okay, am cam tras de mine să-l parcurg. Majoritatea lucrurilor se întâmplă în Sălbăticie, ceea ce ar fi putut fi si mai interesant. Poate exagerez, dar voiam parcă mai multă acțiune din partea triunghiului amoros. Începuse bine, dar pe parcurs s-a cam stricat. Am crezut că își revine la sfârșit, dar la sfârșit nu s-a întâmplat nimic. 
         Nu știu dacă se observă, dar sunt mai revoltată decât ar trebui să fiu. Am iubit primul volum, dar l-am urât pe ultimul. Măcar dacă murea unul dintre ei, dar nici măcar atât! Am urmărit acțiunea cu sufletul la gură ca să rămân cu ochii în soare, dar poate așa trebuia să fie - să îți imaginezi tu cum ar fi sfârșitul, ceea ce e o prostie. 
          Mă așteptam la mai mult.. Mult mai mult. Dacă mai există o continuare și eu nu știu, vă rog să mă anunțați.
          Ultimul capitol este narat de Alex mărturisind că singurul lucru care l-a ținut în viață a fost Ea, dar atât. Nici un fel de continuare sau măcar o mică ideea despre ce s-a întâmplat după ce și-au împărtășit iubirea, iar ea a fugit cu Grace la zidul unde era Julien.
          Am nevoie de o pereche de ochelari heliomați pentru că Lauren chiar m-a lăsat cu ochii în soare. Ba dum tss!
    2,5/5

    ”Mereu suntem împinși pe un drum sau altul (...)Dar poate că fericirea nici nu stă în alegeri. Poate că stă în ficțiune, în a te preface: că oriunde am ajunge, acolo am vrut, de fapt, să ajungem.„

    ”E o poveste monstruoasă, în care el s-a întors la mine sub forma unei ființe născute din teroare, făcută bucăți și apoi lipită la loc, plină de ură. Dar mă voi trezi, iar el va fi aici, întreg, din nou al meu.”

    ”— Ea nu e responsabilitatea ta, zice pe un ton neutru.
    În loc să mă facă să mă simt mai bine, răspunsul lui înrăutățește lucrurile. În ciuda celor întâmplate în noaptea asta, un lucru stupid, simplu, mă face să îmi vină să plâng: nu a negat că e iubita lui.(...)
    Mi-am regăsit furia. Mă agăț de ea, o las să mă tragă după ea, mergem mână în mână.
    — Și de ce îți pasă? Mă urăști.
    Alex se uită la mine.
    — Chiar nu înțelegi, nu?
    Vocea lui e dură.(...)
    — Nu înțeleg ce?
    — Las-o baltă.”

    ”Oamenii nu ar trebui să se schimbe. Asta e frumusețea găsirii unei perechi, oamenii pot fi aduși împreună, preocupările lor pot fi făcute să se intersecteze, diferențele dintre ei minimizate. Asta promite vindecarea. Dar e o minciună.”

    ”Acesta e trecutul: se mișcă, se apropie, se îndepărtează. Dacă nu ești atent, te va îngropa. Este unul dintre scopurile operației: mătură tot, îndepărtează trecutul și toată durerea. Dar vindecarea funcționează diferit la fiecare; și nu funcționează perfect.”

    ”Dărâmați zidurile.
    În fond, asta e ideea. Nu știi ce se va întâmpla dacă dărâmi zidurile; nu poți vedea prin ele pe partea cealaltă, nu știi dacă vei obține libertate sau ruină, soluții sau haos. Ar putea fi raiul sau distrugerea.
    Dărâmați zidurile.
    Altfel, s-ar putea să trăiți unul lângă altul în teamă, construind baricade împotriva necunoscutului, rostind rugăciuni care să vă apere de întuneric, spunând versete ale fricii și ale opresiunii. Altfel, s-ar putea ca niciodată să nu cunoașteți iadul, dar nu veți găsi nici raiul. Nu veți ști ce înseamnă aerul proaspăt și zborul.”

    Continue Reading

    Încerc să alung amintirea coșmarului meu, gândurile la Alex, gândurile la Hana și la fosta mea școală, să le alung, să le alung, cum m-a învățat Raven.

     Vechea mea viață nu mai există. Dar și vechea Lena e moartă. Am îngropat-o. Am lăsat-o dincolo de gard, în spatele unui zid de fum și flăcări.

    Data apariției: Iulie 2015
    Autor: Lauren Oliver
    Gen: YA
    Nr. pagini: 336

          Long time no see pentru că facultatea începe să ia din ce în ce mai mult din mine și am ajuns la stadiul în care implor sa se termine totul mai repede ca să mă angajez (acolo știu sigur că nu e atât de mult stres). Și mă uit la vloggeri străini care se plâng că pleacă în călătorii prin toată lumea pentru a filma ceva sau eu știu, și că este atât de obositor. Aș vrea să fac schimb. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și pentru mesajele de încurajare.

          Spoiler alert pentru cei care nu au citit #1 !!!
          Nu știu dacă ați observat dar pentru seria asta nu am folosit și nici nu voi folosi imaginile de la editurile românești pentru că pozele alea de pe copertă mă duc cu gândul doar la zâne și elfi și asta n-are nici o legatură. 

          Mi-a plăcut destul de mult primul volum, dar în al doilea după primele 100 de pagini nu prea îmi puneam baza. La cât de multă acțiune a fost în el tot mi s-a părut puțin meh și mi-a fost destul de greu să-l citesc sau lene; cred că asta în mare parte.

          Lena ajunge în Sălbăticie și îl lasă cu greu în urmă pe Alex care este prins și omorât (cel puțin asta crede ea) de către apărătorii legii. Aici ea este salvată de un grup de oameni ce o îngrijesc și îi oferă o nouă șansă la viață. Iarna este grea în aceste ținuturi, dar tânăra reușește să meargă până la capăt și să ajungă din nou în rândul lumii sub o altă identitate, gândindu-se mereu că asta ar fi vrut Alex pentru ea. 
          Revenind în oraș se infiltrează într-o organizație menită să distrugă Rezistența și pe toți cei care nu se supun tratamentului. Îl întâlnește pe Julien, băiatul președintelui organizației și împreună trec printr-o succesiune de întâmplări plăcute și mai puțin plăcute. 
          Finalul îți dă un K.O total. Eram pe cale să abandonez lectura, dar asta.. Asta mi-a schimbat părerea total și m-a facut să exclam zgomotos prin toată casa (ceea ce este puțin ciudat, dar se înțelege). A fost o bucurie, a fost ceea ce asteptam în tot acest timp!

          Julien este salvat iar Alex revine cumva în viața Lennei. Ne așteaptă un triunghi amoros ciudat care se va petrece ori în sălbăticie, ori în orașul îngrădit dar sunt tareeee curioasă cum o să meargă lucrurile până la capăt. 
          Sper să îi dați și voi o șansă pentru că în ciuda faptului că poate nu este cea mai buna serie YA, sau în topul celorlalte criterii, este o serie frumoasă care vine cu ceva nou și are o poveste interesantă care în volumul 3 sunt sigură că va ajunge la apogeu.

          O săptămână super să aveți! ♥
    Continue Reading

    Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. 

    și întotdeauna am crezut asta.

    Până acum.

    Acum totul s-a schimbat.
    Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fracțiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.

    Data apariției: Mai 2014
    Autor: Lauren Oliver
    Gen: Young Adult, Romance, Fantasy, Fiction
    Nr. pagini: 432


          Ca în majoritatea cazurilor, și nu prea, am vrut de foarte mult timp să încep această serie. Am auzit de ea des, mai ales la timpul ei, dar niciodată nu m-a făcut să zic ”She's the one!” până acum câteva zile când am pus piciorul în prag. 
          Am terminat-o cam în doua-trei zile și ținând cont că am mai trecut pe la facultate și am avut și alte treburi, eu cred că e destul de bine. 

          Ca să încerc să parez ce a zis un nene la Ramcon, nu sunt critic literar, nu am școli de litere. nu sunt mai presus de profesorii universitari, dar cred ca Lauren ar fi a naibii de mândră de mine și de noi, în general, care îi comentăm capodoperele, pentru că până la urmă noi contăm, noi suntem așa-ziși ”fani”, noi cumpărăm, noi devorăm și noi cerem mai mult. 

          Nu știam la ce să mă aștept, nu știam dacă o să-mi placă, dacă o voi termina, iar acum deja m-am apucat de volumul 2. 

          Tânăra Lena, un copil model cu un trecut sumbru de care nu mai vrea să-și reamintească, dar care până la urmă ajunge să cadă îl el, se îndrăgostește de un Invalid, lucru interzis și pedepsit aspru în societate (o boală care trebuie tratată imediat) o face pe aceasta să-și dorească să trăiască în Sălbăticie, lasându-și în urmă ce a mai rămas din familia ei. Nu este o misiune ușoară pentru că poliția, sistemul și toți oamenii sunt împotriva ei, iar unele decizii pot avea urmări groaznice.
          Nu am prea multe de spus, am extras cateva paragrafe foarte interesante care sper să vă convingă să o citiți. Veți putea vedea din ele schimbarea de atitudine și gândire care se produce pe tot parcursul romanului cu Lena și care pe mine m-a impresionat. Mi-a plăcut foarte mult, a fost o surpriză plăcută și sper ca în continuare să fie la fel.

          Să nu uităm, există și un film (trailer aici) pe care de abia aștept să-l văd! Ador filmele făcute după cățile care îmi plac, chiar dacă nu se ridică la nivelul lor. 



              ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„

              ”Totul mi se va fi șters din minte, iar eu voi 

    renaște la viață ca o pasăre ce-și ia zborul spre cer. 

    Asta nu înțelege prietena mea și nici n-a înțeles vreodată. 
    Pentru unii dintre noi, nu este vorba doar despre deliria. Unii 
    dintre noi, cei aleși de soartă, au șansa la o nouă viață, mai 
    frumoasă, mai armonioasă și mai bună. Vindecată, refăcută și 
    desăvârșită ca o bucată de fier modelată de focul mistuitor. 
    Iată tot ce-mi doresc, tot ce mi-am dorit vreodată. Iată ce ne 
    promite tratamentul tămăduitor.„

              ”Să vă mai spun un secret, asta pentru binele vostru. Ați putea 

    crede că trecutul are ceva de spus, ceva ce trebuie să ascultați, 

    ceva rostit în șoaptă, ceva legat de tărâmuri pustii, ceva ce 
    trebuie să descifrați și să înțelegeți. 
    Dar eu știu prea bine adevărul, îl știu din nopțile bântuite de 
    friguri. Știu că trecutul te trage în prăpăstii de unde nu există 
    scăpare, te face să te agăți cu disperare de șoaptele frunzelor și 
    șuierul vântului, încercând parcă să descifrezi un anumit cod, să 
    pui laolaltă piesele unui joc de puzzle, să lipești bucățile unui 
    vas făcut țăndări. Dar totul e în zadar. Trecutul este doar o 
    povară grea ca o piatră. 
    Urmați-mi sfatul: Dacă auziți glasul trecutului, dacă îi simțiți 
    freamătul și atingerea, cel mai bun lucru pe care îl puteți face, 
    singurul, de altfel, este să fugiți mâncând pământul.„

             ”Prefer să mor după propria mea voință decât să trăiesc 

    supunându-mă voinței lor.„

              ”Puteți să ridicați ziduri până la cer și tot 

    voi reuși să găsesc o cale de scăpare. Puteți să mă legați cu mii 

    de frânghii, dar tot voi reuși să mi le rup. Și sunt mulți ca noi, 
    mai mulți decât vă imaginați. Oameni care se încăpățânează să 
    creadă. Oameni care se încăpățânează să viseze. Oameni care 
    știu să iubească într-o lume fără ziduri, oameni care știu să 
    iubească într-o lume plină de ură, oameni care știu să iubească 
    și să dărâme barierele negativismului, ale deznădejdii și fricii.„


    Continue Reading
    Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.
    După raidul reușit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în fața tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.
    Tot ce poate face Katy e să supraviețuiască.
    Data apariției: Martie 2016
    Autor: Jennifer L. Armentrout
    Gen: Fantasy
    Nr. pagini: 432
          Spoiler alert !!! (pentru cei care nu au citit volumele anterioare)

          Țin să spun că am avut așteptări puțin mai mari de la acest volum, pentru că primele trei mi-au plăcut la nebunie - nu spun că n-a fost bun, dar eh.. ceva lipsește acolo. 

          În ultima lor încercare de a o salva pe prietena lui Dawson (fratele geamăn al lui Daemon) din organizația Daedalus, Katy este prinsă și rămane captivă în sediul lor, urmand ca peste ceva timp să fie mutată în Zona 51. Aici este sediul central unde au loc experimente pe diferiți pacienți pămanteni și luxeni. Aici Katy trebuie să lupte pentru a supraviețui, să omoare luxeni/hibrizi sau să fie aproape omorată de ei. Bineînțeles că Daemon nu acceptă această situație și reușește printr-un pact cu organizația să revină langă prietena lui. 

          Încă nu mi-am dat seama dacă Daedalus este 100% împotriva luxenilor pentru că și ei au o oarecare dreptate în toată povestea asta. Hibrizii pot sfarși prin a fii ”experimente” eșuate și pot cauza mult rău societății - asta pană cand se dezintegrează; aici se adaugă și luxenii care vor să distrugă planeta și să o cucerească; șiii în cele din urmă îi avem pe Origini care pot distruge pe oricine doresc (fie el luxen, hibrid, om etc). Sunt niște argumente destul de puternice care să susțină organizația pe picioare, dar probabil procedurile pe care ei le folosesc nu sunt tocmai în regulă. 

          Avem parte de multă acțiune față de celelalte volume, multă adrenalina și nervi. Printre ultimele capitole se dă o bătălie cruntă care scoate la iveală întregii lumi puterea luxenilor și a arumilor. 
          În final ni se prezintă o invazie extraterestră ca la carte. 

          Am înțeles că există și un volum 4, sau se scrie, în orice caz, pot spune că de abia aștept să-l citesc să văd care este deznodămantul.

    Continue Reading
    Older
    Stories

    Caută

    Fotografia mea
    Madeline
    Hallo, meine Freunde und willkommen! ♥
    Vizualizați profilul meu complet

    Mă găsiți și pe

    • Lifestyle Blog
    • instagram
    • facebook
    • pinterest

    Postări populare

    • Recenzie - Diana cu vanilie
      Descriere Cartea este dedicată Dianei Sorescu (1987-2013), o talentată jurnalistă, plecată dintre noi prea devreme, la doar 26 de ...
    • Concurs - Îngerul mecanic
      Heeei!  Era şi timpul pentru un concurs, nu ?  Am aşteptat să rezolv cu cealaltă carte ca să pot organiza altul. Mi-am învăţat lecţia, ...
    • To Do List înainte de Facultate + Noul membru al familiei
            N-am mai postat de ceva vreme pentru că am vrut să îmi fac puțină ordine în lucruri, de astfel, nici n-am apucat să mai citesc cine...
    • Autumn Giveaway !
      Este prima zi de  TOAMNĂĂĂĂĂ !! Aşa cum am spus şi în Behind the Blog , toamna este anotimpul meu preferat!  Şi cum puteam s...
    • About atychiphobia and other
      Astăzi nu vreau să vorbesc despre cărţi, să fac diferite challenge -uri sau tag -uri. Vreau să vorbesc despre frica de eşec, frica de z...

    Citesc

    Citesc

    25 Books that will blow your mind

    25 Books that will blow your mind

    ♥

    ♥
    Un produs Blogger.

    ♥

    ♥

    Blog Archive

    • octombrie 2017 (1)
    • septembrie 2017 (2)
    • februarie 2017 (2)
    • ianuarie 2017 (1)
    • decembrie 2016 (3)
    • noiembrie 2016 (4)
    • octombrie 2016 (2)
    • septembrie 2016 (4)
    • august 2016 (5)
    • iulie 2016 (7)
    • iunie 2016 (2)
    • mai 2016 (5)
    • aprilie 2016 (2)
    • martie 2016 (3)
    • februarie 2016 (4)
    • iulie 2015 (2)
    • mai 2015 (2)
    • aprilie 2015 (1)
    • martie 2015 (2)
    • februarie 2015 (7)
    • ianuarie 2015 (6)
    • decembrie 2014 (1)
    • noiembrie 2014 (2)
    • octombrie 2014 (2)
    • septembrie 2014 (8)
    • august 2014 (10)
    • iulie 2014 (2)

    ♥

    ♥

    Statistici

    Created with by BeautyTemplates | Distributed By Gooyaabi Templates

    Back to top