luni, 29 februarie 2016

Recenzie - ...Să ucizi o pasăre cîntătoare (HARPER LEE)


" Scout Finch, martoră la întâmplările dramatice declanşate într-un mic orăşel sudist atunci când un barbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să ţină piept unor prejudecăţi până atunci latente şi, din acest moment, Scout şi fratele ei, Jem, sunt atrasi într-o succesiune rapidă de evenimente care le depăşesc înţelegerea. Pe timpul procesului, orăşelul decade treptat în grotesc şi violenţă, însă există oameni care nu se lasă contaminaţi de setea de linsaj generală, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, şi totodată cititorilor, un punct de vedere empatic şi echilibrat. "



An apariţie: iulie 1960
Autor: Harper Lee
Gen: bildungsroman 
Nr. pagini: 460


    Am primit acest roman cadou de Secret Santa şi îi mulțumesc Vulpiţei pentru el. 

    Coperta nu este încântătoare, nu are nici un indiciu despre ce ar putea să se întâmple în acest roman clasic al literaturii moderne, dar am fost atât de curioasă încât am început să o citesc din prima zi. Nu am multe cărți în format fizic, dar atunci când prind una o pipăi din prima clipă timp de câteva minute bune, o răsfoiesc şi încep să citesc (așa se întâmpla şi cu manualele în clasele 1-10). 

    Romanul este narat la persoana a I-a de către Scout, o fetiță mică şi isteață, ce împreună cu fratele ei, Jem şi prietenul lor, Dill, trăiesc într-o perioadă în care viața nu avea atât de multe probleme ca în zilele noastre (fiind una simplă cel puțin în comunitatea lor), dar se confruntă cu una dintre cele mai mari din toate timpurile până în prezent - rasismul. 

    În perioada când negri erau sclavi fără drepturi, un zvon că unul dintre ei a violat o persoană albă probabil că nu era cel mai bun lucru. Astfel, tatăl lui Scout, avocat, luptă pentru dreptate de parte lor. Motiv pentru cei albi să dea drumul unei răscoale neconcepând acest lucru, ajungând chiar să vină cu furcile în miezul nopții în puşcăria în care acuzatul dormea. Cam ca în Evul Mediu.

    Prima parte a romanului, faţă de cea de-a doua - de sus, este o lectură ușoară şi interesantă, plină de peripeții. Cei trei prieteni ce petrec toate vacanţele împreună vor să descopere de ce vecinul lor, Bau Radley, este atât de ciudat. De ce nu iese afară, de ce nimeni nu îl vede dar toți știu că este în viaţă, având teorii dintre cale mai ciudate, înfiorătoare şi intrigante. Totodată este creionată şi amprenta trecerii timpului şi schimbările ce se petrec între copii când aceștia realizează că există o diferența de vârsta între ei, că cineva e mai mare, iar altul mai mic - oarecum începea maturității.  

    Mi-a părut bine că am avut timp să citesc acest roman si răbdare. Primele pagini, probabil chiar jumătate, nu m-au prins așa tare, dar mi-am adus aminte de copilăria mea iar acest lucru m-a făcut să continui lectura. Il recomand. 

miercuri, 24 februarie 2016

Recenzie - Exorcistul (WILLIAM PETER BLATTY)


" Publicat pentru prima dată în 1971, "Exorcistul", unul dintre cele mai controversate romane, a devenit un fenomen literar. A stat cincizeci şi şapte de săptămâni pe lista de bestselleruri din New York Times, dintre care şaptesprezece pe locul 1. Inspirat de un caz real de posesie demonică din anii 1940 (...). La doi ani de la publicarea cărţii, "Exorcistul" a fost ecranizat. Filmul s-a bucurat de un succes imens.  Nu sunt mulţi cititori care nu vor fi impresionaţi. Scris într-o manieră aproape calofilă, "Exorcistul" este printre celelalte romane de acest gen ca o ecuaţie de Einstein faţă de coloana de cifre a unui contabil. 
New York Times Book Review. "


An apariţie: decembrie 2013
Autor: William Peter Blatty
Categorie: Literatura universală
Domeniul: Horror
Nr. pagini: 410


    Fiind prima carte de acest gen pe care o citesc a fost puțin ciudat să mă acomodez cu stilul şi mai ales conținutul propriu-zis al cărții. Toate scenele de exorcizare sunt explicite, detaliate şi extrem de vulgare.  

    Nu am văzut filmul, nu am auzit prea multe lucruri despre el în afară de faptul că de abia te poţi uita la el
(sau aşa era la momentul respectiv, acum tehnologia e alta, în comparaţie cu Insidious poate fi un desen animat). Eiii, şi cartea este destul de înfricoşătoare, recunosc că evitam sa o citesc seara pentru că nu am inima şi imaginaţia atât de puternice la asemenea "drame".

    Romanul dezvoltă povestea unei fetițe de 11 ani cu o viața normală (chiar de la foarte bine în sus mama ei fiind o acriţă cunoscută) ce începe să aibă stări din ce în ce mai inexplicabile după ce descoperă la locul ei de joaca o tablă Quija şi îşi face un nou prieten (se trezește noaptea țipând, aude zgomote, patul ei se zgâlțâie). Chris MacNeil, mama fetei, o duce la diferiți specialiști, psihologi şi psihiatri, însă fără succes. După ce starea micuței Regan se înrăutaţeşte (mută mobila din cameră, levitează) aceasta realizează că ceva chiar nu este în regulă şi apelează la biserică. Bineînțeles de aici încep exorcizările, groaznice, macabre, detaliate până la ultimul punct.

Acțiunea este împărțită în două planuri - unul referitor la Regan şi familia ei, iar cel de-al doilea cuprinde un mic episod din viața unui preot ce nu crede în demoni, ajungând să exorcizeze unul. 


Dacă a fost un roman plăcut? Nu pot spune, dar cu siguranță a fost ceva nou, neașteptat şi înfricoşător.



duminică, 21 februarie 2016

Recenzie - Tronul de Cleştar (SARAH J. MAAS)


" În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă. 
Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte - luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin? "



An apariţie: Septembrie 2013
Autor: Sarah J. Maas
Categorie: Literatura universală
Nr. pagini: 512


    N-am mai terminat de ceva vreme o carte şi asta din cauza timpului. Timpul pe care nu-l am şi atunci când îl am nu-l apreciez. Asta este povestea vieţii mele din octombrie până în prezent. DAR Tronul de Cleştar a reuşit să mă scoată din această stare (poate doar puţin, dar este un început).
    Romanul este super captivant. N-am mai citit asa ceva de la Prinţul mecanic (la care nici măcar nu am făcut o recenzie - SHAME) sau Ultimul avanpost.

    Povestea începe cu groaznicele mine din Endovier. Sărate, pline de hoţi şi rebeli, minele de sare aduc groaza în minţile oamenilor când sunt pronunţate. Însă acolo sălăsluieşte cel mai mare asasin din toate regatele. În urma unei competiţii ce va declara câştigătorul "lacheul" regelui, Celaena este excortată până la Castel unde se va antrena, va concura în numele prinţului moştenitor, va rezolva mistere, îşi va crea aliaţi şi va începe să se îndrăgostească din nou.
     Nimic nu este uşor, mai ales când eşti cel mai mare asasin din regat, dar tânăra reuşeşte să îmbine rochiile vaporoase de bal cu aventuri prin tunele secrete. Încrederea îi este câştigată greu şi nu pe deplin. 

    Cuprinsul surprinde antrenamentele şi toate competiţiile, bestii ce omoară la comandă şi nu în cele din urmă un triunghi amoros ce îţi va da bătăi de cap.

    Sfârşitul romanului este reprezentat de duelul final ce va lua o întorsătură dramatică.
    Va reuşi prinţul moştenitor să îşi apere campionul? Se va supune Celaena regelui care a distrus întreg regatul şi care a aruncat-o în cea mai rea închisoare? Vom vedea...


    Am făcut câteva căutări şi se pare că trebuia să apară şi un tv show, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, păcat.

sâmbătă, 20 februarie 2016

Revedere

    Am stat ceva timp să refac interfaţa blogului şi nici nu credeam că voi avea ocazia să scriu tot azi. Probabil majoritatea celor care mă urmăreau odată nici nu mai ştiu cine sunt. A trecut o perioadă destul de lungă şi plină de evenimente. Am încetat să mai postez când măreţul BAC bătea la uşă, după a venit admiterea la facultate şi într-un sfârşit vacanţa bine-meritată la care mă gândesc mereu când moralul meu depăşeşte cota limită şi se duce încet, dar sigur, în jos.


    Facultatea începe să-mi displacă încetul cu încetul şi nu din cauza ei ci a profesorilor şi metodelor lor de predare ceauşiste sau corupte sau plictisite. Colegii sunt okay, nici măcar nu îi ştiu pe toţi (ştiu aproximativ 7-8) şi din păcate nici nu am intenţia să-i aflu. Nu sunt rea, dar prefer să-mi petrec timpul cu prietenii pe care îi am deja, sau în alte moduri.


    N-am mai terminat o carte de mult timp, dar am început câteva. Singura care m-a captat a fost Tronul de Cleştar la care intenţionez să fac şi o recenzie în scurt timp.
    În schimb am văzut muuuulte/o grămadă de filme bune şi nu regret nimic (Lucy, the Notebook, Închisoarea îngerilor, Pulp Fiction, Stăpânul inelelor, Fight club, Forrest Gump, Salvaţi soldatul Ryon, Pianistul, Marţianul, Room, Gone girl etc etc). Cred că voi face o listă cu toate filmele pe care care le-am văzut în ultima perioadă şi cele care vor urma. Nu este vina mea, compania este de neînlocuit.


     Mă bucur că am revenit printre voi şi sper să rămân aici cât de mult posibil.


Madeline McKaler