duminică, 19 februarie 2017

Recenzie: Regina rosie (VICTORIA AVEYARD)


Lumea lui Mare Barrow este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din roșii și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un mic sat de la țară, până când destinul o aduce în fața regelui, a reginei și a tuturor nobililor, unde ea descoperă că este și roșie, dar și argintie, cu puteri nebănuite.
 Ca să ascundă adevarul, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o promite de mireasă unuia dintre fiii lui, astfel devenind o prințesă argintie. Pe măsură ce pătrunde și mai adânc în lumea argintiilor, Mare riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat singura certitudine este trădarea.
Data apariției: Februarie 2016
Nune autor: Victoria Aveyard (East Longmeadow, Massachusetts, Statele Unite - n. 27 iulie 1990)
Gen: YA
Nr. pagini: 472



      Am terminat repede cartea și nu mi s-a părut că are chiar atât de multă acțiune pe cât ai putea găsi în 475 de pagini. Cred totuși că se putea mai mult. Probabil descrierea anumitelor lucruri, acțiuni sau stări sufletești a luat puțin din acțiunea propriu-zisă. 
      Multe scene la care le puteai intui sfârșitul, un triunghi amoros de doi bani - mai ales dacă îl compari cu cel din Tronul de Cleștar, dar per total mi-a plăcut ideea și sunt curioasă unde o să se ajungă; dacă acțiunea va surprinde și alte aspecte cum ar fi relațiile dintre personaje, nu doar fuga și planurile de luptă împotriva conducerii. 

      Este o carte okay pe care aș recomanda-o doar cititorilor împătimiți de acest gen, altfel probabil ai considera că ți-ai pierdut puțin din timp.  

Acestea fiind spuse, ne citim data viitoare ♥

marți, 14 februarie 2017

La pas prin Timișoara (feb. 2017)


      Nu am fost niciodată în vestul României și m-am bucurat când am aflat că voi avea ocazia de a merge acolo.

      La prima vedere, de la aeroport până la hotel, peisajul nu a fost atât de încântator, iar drumeția noastra până la Iulius Mall a fost puțin înspăimântătoare, dar-dar-dar, centrul Timișoarei este absolut superb. Atat de colorat și chiar dacă în ultima zi a plouat, tot am simțit ceva special legat de locul ăsta.

      În trei zile am putut vizita, cred eu, întreg orașul. Multe cafenele, locuri în care poți mânca, muzee, arhitectură superbă, detalii surprinzătoare, catedrale catolice, oameni frumoși și vreme mult mai caldă decât a fost la București, cel puțin. Toate acestea fac din Timișoara un oraș cu totul special.

     Duminică am ajuns și am reușit sa ne obișnuim puțin cu peisajul, iar luni și marți am vizitat tot ce se putea. 

      Legat de restaurante și mâncare, mâncarea este la un preț foarte bun și este multă. Nu a fost seară să nu am în ghiozdan mâncare pusă la pachet :))

      Mă bucur că am reușit să mă întâlnesc cu o veche prietenă pe care o știu din clasa a 6-a. Nu am reușit să facem nici o poză pentru că eram prea entuziasmată, dar data viitoare nu mai ratăm ocazia.

Mai multe poze găsiți pe Instagram: madeline1803


Voi pe unde ați mai fost? Ce ați mai făcut?