marți, 30 august 2016

Leapșa - The Book Gif Tag


♥ Îi mulțumesc mult pentru Tag Dariei de la Cărțile Nopții ♥
Ea mi-a dat următoarele cărți, iar eu trebuie printr-un gif să îmi spun părerea despre ele.


1. "Dacă aş rămâne"

2. "Miss Peregrine"

3. "Mândrie + prejudecată + zombie"

4. "Solaris"

5. "Evadarea"

6. "Tronul de cleştar"

7. "...Să ucizi o pasăre cîntătoare"

8. "Harry Potter"

9. "Dispăruți"

10. "Mâine" 

      Nominalizez pe Bianca de la Boundless Daydreamer și pe Ely de la Cuvinte Vrăjite, dar bineînțeles toți sunteți bineveniți să o preluați. Lăsați un mesaj și vă voi spune cărțile pentru fiecare în parte.
Pupici ♥ 

duminică, 28 august 2016

Înainte de culcare - După 7 ani (GUILLAUME MUSSO)







      Voi continua tradiția BuburuzeiBia de la Atunci și acum și voi posta un ”Înainte de culcare” 2016.










   

       Mai am puțin și termin cartea așa că prea multe cuvinte nu pot spune despre ea pentru că va urma o recenzie.
      După cum mă aștepam, Guillaume Musso continuă acțiunea și suspansul și ne pune pe tavă încă un roman incitant.
      Un cumplu divorțat se întâlnește din nou și luptă împreună pentru a-și recupera gemenii care, cred ei, sunt răpiți de o bandă de răufăcători pentru răscumpărare.


”Ca să mergi cu mașina la întâmplare, trebuie să fii singur. Când ești în doi, întotdeauna te duci undeva.“ Alfred Hitchcock, Vertigo.





miercuri, 17 august 2016

Leapșa: Liebster - Descoperă bloguri noi


Frumos, frumos! Îi mulțumesc Biancăi pentru nominalizare. 

      Reguli:

1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.
2. Listează regulile în postarea ta.
3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău. (nu știu care e faza cu asta)
4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.
5. Scrie zece lucruri random despre tine.
6. Nominalizează 5-11 bloguri și informează-le că au fost nominalizate.
7. Asigură blogurile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.


      Întrebări primite: 

1. Obișnuiești să recitești cărțile care ți-au plăcut?
Am avut în plan de câteva ori asta, am început să recitesc ceva și după mi-a atras atenția ceva nou.

2. Cu cine îți place să vorbești despre cărțile citite?
Cu oricine care mă ascultă și e interesat de asta sau cu mama. 

3. Ce părere ai despre triunghiurile amoroase în cărți?
Într-o perioadă mă fașcinau, acum mă enervează cam tare, dar depinde cum e descris, acțiunea, nu știu. Depinde de multe chestii. 

4. Pe care carte îți dorești din toată inima să o vezi ecranizată?
Nu e doar una. Aș vrea să se ecranizeze seria Lux (neapărat) și Dispozitive infernale; și ceva de la Guillaume Musso ar fi draguț,

5. Cine sunt doi dintre scriitorii tăi preferați?
Guillaume Musso și Jennifer L. Armentrout.

6. Care este cartea pe care o recomanzi cititorilor începători?
Greu.. Depinde de vârsta lor.

7. Cu ce personaje ți-ar plăcea să îți petreci vacanța/concediul?
Hahahaha!! Îmi place întrebarea. Cu toate personajele bune din seria Instrumente mortale și seria Lux. 

8. Îți place să citești teatru?
Din păcate niciodată nu mi-a plăcut.

9. Cum simți că te-au ajutat și te ajută cărțile?
Mă relaxează, mă face să scap de rutină și să mă bucur de o imaginație bogată.

10. Care este cartea (deja scrisă) pe care ți-ai dori să o fi scris tu?
Cred că Miss Peregrine. 

      Lucruri random despre mine: 

1. Îmi plac pugii.
2. Nu îmi place să stau singură mult timp.
3. Îmi place muzica celtică.
4. Camera mea este gri.
5. În liceu, doi ani de zile am stat singură în bancă și îmi plăcea.
6. Păstrez fiecare lucru pe care îl primesc (castane, ghinde, scoici etc)
7. Am o broască țestoasă pe nume Speedy.
8. Cânt la chitară.
9. Îmi plac șosetele colorate.
10. Îmi place toamna.

      Bloguri pe care le nominalizez:

Daria - Cărțile nopții
Raisa - Girl&Brainy
Ely - Cuvinte vrăjite
Bia - Atunci și acum
Ralu - Încă un capitol

      10 întrebări pentru voi: 

1. Ce animal de companie ai? (dacă ai)
2. Cu ce te ocupi în momentul de față? (în afară de vacantă)
3. După ce te ghidezi când cumperi o carte?
4. Ce consideri ca face o carte importantă? 
5. Ai încercat vreodată să iei o carte care nu ți-a plăcut și să îți imaginezi cum ar fi fost mai bine? 
6. Ce părere ai despre fastfood?
7. Ce vrei sa faci în viitorul real? 
8. Dar în cel imaginar? (un lucru pe care ai vrea să îl faci, dar care nu se va întâmpla niciodată)
9. Liceul este/a fost o experiență buna pentru tine? 
10. La ce te gândești când te trezești și când te culci?


joi, 11 august 2016

Recenzie: Solaris (STANISLAW LEM)

Când doctorul în psihologie Kris Kelvin ajunge pe planeta Solaris pentru a studia oceanul care îi acoperă suprafaţa, este şocat să întâlnească acolo întruparea femeii iubite, care s-a sinucis cu mulţi ani în urmă, pe Pământ. Iar Kelvin nu este singurul cercetător care înfruntă amintiri dureroase. 
E oare posibil ca oceanul solarisian să fie o enormă structură neuronală, capabilă să extragă amintirile pământenilor şi să le dea formă concretă?

Solaris este un roman despre imposibilitatea comunicării dintre om şi speciile non-umane, capodopera unuia dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai genului provenind din afara spaţiului anglo-saxon.

Data aparitiei: Mai 2014 
Autor: Stanislaw Lem ( scriitor polonez/1921-2006)
Gen: SF
Nr. pagini: 240


      Solaris este un amalgam de informații legate de filozofie, fizică și solaristică, iar dacă nu ești măcar puțin atras de unul dintre aceste subiecte, nu cred că va fi o carte pe gustul tău. 


      Am citit două recenzii care spuneau că este un volum groaznic, din care nu înțelegi nimic, iar personajele sunt foarte fade. Nu am citit alt roman SF, cel puțin nu îmi aduc aminte, și nu vreau să spun o prostie, dar cred că romanele de acest gen nu dau nici un interes sentimentelor caracterelor ficționale, prin urmare termenii stiințifici și acțiunea amplă își fac prezenta în peste 95% din carte - ceva plictisitor pentru cineva care dorește ceva mai deep

      Ce m-a impresionat la Solaris și singurul fapt pentru care am terminat-o a fost povestea dintre naratorul-personaj Kelvin și soția acestuia. După cum scrie și în descriere, Oceanul de pe planetă nu era unul obișnuit acesta putând să creeze iluzia că alte persoane sunt pe Stație, în afară de echipaj. 
Kelvin realiează ca ceva nu este în regulă din prima zi când colegul lui, Snaut, se comportă foarte bizar.
      În următoarele zile lucrurile se schimbă pentru că în peisaj apare soția lui - moartă de 10 ani. Aceasta este îmbrăcată ca în ultima ei zi, dar nu are capacitatea de a realiza toate lucurile care se întâmplă în jurul ei, crezând că totul este normal. 
      Bineânțeles, primul lucru pe care îl face protagonistul este să scape de ea cât mai repede, dar rezultatul nu este unul mulțumitor. Reușește să se împace cu ideea, dar este conștient că de fapt nu este ea. O poveste de dragoste atipică, ciudată, terminată, dar care este reluată într-o oarecare măsură când deja este prea târziu.
      Pe lângă ea, mai exista si alte fantome pe Stație, unele destul de înfiorătoare și nu atât de pașnice precum este Harey.


      În ceea ce privește Oceanul, există foarte multe ipoteze care i se atribuie, dar într-un final totul se rezumă la ceva religios, nu la știință, iar asta m-a luat prin surprindere.

      Este o carte destul de greoaie, dar foarte interesanta, puțin plictisitoare dacă nu ai chef de citit ceva atât de complex. 
      Nu prea știu ce să adaug pentru că nu a fost o carte care să lase o urmă, ci mai degrabă o pală de vânt. Ce recomand este să treceți peste amănuntele științifice, dacă nu le puteți face față, pentru că și fără foată ”vesela” de cuvinte, rămâne un roman ușor captivant. 

      Există și două filme: Solaris (1972) și Solaris (2002). Nu le-am văzut, dar mi-am propus să le urmăresc cât mai curând, probabil în weekend. 



” Pornim în cosmos pregătiți pentru orice: singurătate, luptă, chin și moarte. Din modestie, nu spunem asta cu voce tare, dar uneori ne gândim cât suntem de minunați. Or, deocamdată, nu dorim să cucerim cosmosul, dorim doar să extindem granițele Pământului până la limitele acestuia. Unele planete sunt pustii ca Sahara, altele înghețate ca polii sau tropicale ca jungla braziliană. Suntem umanitari și nobili, nu dorim să cucerim alte rase, dorim doar să le transmitem valorile noastre și să le preluăm în schimb moștenirea.”

” O planetă dominată de un uriaș diavol care, ca să-și satisfacă gustul pentru umor satanic, le trimite membrilor expediției științifice niște succubi*! Nici măcar tu însuți nu crezi într-o asemenea inepție!”
*demon cu aspect feminin

” Noi, noi suntem obișnuiți suntem iarba universului și ne mândrim cu această trăsătură comună a noastră, considerând că este universală și că totul poate să se încadreze în ea.” 

sâmbătă, 6 august 2016

Discuție pentru cei ce sunt


      M-am gândit ca înainte de următoarea recenzie - care va fi la cartea lui Stanislaw Lem - Solaris, să încerc să scriu câteva cuvinte pentru toți cei care nu știu să aprecieze clipa, viața, pe cei din jur, chiar dacă ei consideră că o fac. Mulți ca noi, în mare parte, cititori de cărți și căutători de vise deșarte.


      Viața mea este una bună. Cum am mai spus și în pagina de prezentare, am încercat mereu să fac o grămadă de chestii și din cauza asta am cam pierdut noțiunea timpului. Tot ce am făcut, am făcut pentru mine, pentru a găsi un drum și un rol în viață, pentru ca în timp să nu duc lipsă de nimic. Cred că acesta este cel mai egoist lucru pe care poți să îl faci. Egoist pentru sufletul tău, nu pentru altceva.
      Mereu am fost ocupată cu viitorul meu, am neglijat prezentul atât de tare - mult prea tare - și ca de obicei realizazi asta prea târziu.
      Fără a mă menaja spun că am fost o proastă că nu m-am gândit la multe chestii, că n-am pus întrebări destule și că nu știu destule despre cei dragi mie. De ce? Am fost mult prea oarbă să caut ce e important cu adevărat. Nu știu ce culoare preferata are mama, ce mancare preferată are tata, ce vise au avut când erau mici; în loc să stau cu ei mă închid în camera și acolo îmi petrec toată ziua. Niciodată nu mă gândesc că va fi o zi când voi regreta toate astea, că am avut ocazia și nu am făcut nimic, așa cum s-a întâmplat cu cineva drag mie care de câteva zile nu mai este printre noi. Niciodată nu te gândești la ce e mai rău și asta e o prostie în multe cazuri. Rezultatul te face să spui că puteai de multe ori să fi acolo, să fi mai bun; te macină atât de rău încât nu poți să dormi nopți întregi, nu poți mânca.
      Cine a inventat ”Trăiește clipa” nu a fost un idiot băut cu chef de mișto, a fost un om deștept care probabil a trecut prin multe.
      De multe ori îmi pare rău că am citit atât de ”multe” cărți și nu am realizat că omul este însuși el o carte, a cărui poveste adevărată poate fi mult mai interesantă decât toate romanele lui Guillaume Musso; cu început și sfârșit.

      Vă recomand și aproape vă rog să nu pierdeți nici măcar o zi fără să petreceți timp cu cei dragi. Nu mă refer la luat cina, mă refer la discuții despre orice, în care TV-ul este închis și nimic nu mai există decât voi, plimbări și crearea de amintiri frumoase, amintiri pe care nu le regreți și le păstrezi cu tine până în ultima clipă. Niciodată nu spune că e timp și fă ce ai de făcut în acel moment. Nu există suferință mai mare decât cea provocată de regret. Regretul că puteai să fi acolo de atâtea ori, dar nu ai facut-o pentru că...