duminică, 19 februarie 2017

Recenzie: Regina rosie (VICTORIA AVEYARD)


Lumea lui Mare Barrow este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din roșii și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un mic sat de la țară, până când destinul o aduce în fața regelui, a reginei și a tuturor nobililor, unde ea descoperă că este și roșie, dar și argintie, cu puteri nebănuite.
 Ca să ascundă adevarul, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o promite de mireasă unuia dintre fiii lui, astfel devenind o prințesă argintie. Pe măsură ce pătrunde și mai adânc în lumea argintiilor, Mare riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat singura certitudine este trădarea.
Data apariției: Februarie 2016
Nune autor: Victoria Aveyard (East Longmeadow, Massachusetts, Statele Unite - n. 27 iulie 1990)
Gen: YA
Nr. pagini: 472



      Am terminat repede cartea și nu mi s-a părut că are chiar atât de multă acțiune pe cât ai putea găsi în 475 de pagini. Cred totuși că se putea mai mult. Probabil descrierea anumitelor lucruri, acțiuni sau stări sufletești a luat puțin din acțiunea propriu-zisă. 
      Multe scene la care le puteai intui sfârșitul, un triunghi amoros de doi bani - mai ales dacă îl compari cu cel din Tronul de Cleștar, dar per total mi-a plăcut ideea și sunt curioasă unde o să se ajungă; dacă acțiunea va surprinde și alte aspecte cum ar fi relațiile dintre personaje, nu doar fuga și planurile de luptă împotriva conducerii. 

      Este o carte okay pe care aș recomanda-o doar cititorilor împătimiți de acest gen, altfel probabil ai considera că ți-ai pierdut puțin din timp.  

Acestea fiind spuse, ne citim data viitoare ♥

marți, 14 februarie 2017

La pas prin Timișoara (feb. 2017)


      Nu am fost niciodată în vestul României și m-am bucurat când am aflat că voi avea ocazia de a merge acolo.

      La prima vedere, de la aeroport până la hotel, peisajul nu a fost atât de încântator, iar drumeția noastra până la Iulius Mall a fost puțin înspăimântătoare, dar-dar-dar, centrul Timișoarei este absolut superb. Atat de colorat și chiar dacă în ultima zi a plouat, tot am simțit ceva special legat de locul ăsta.

      În trei zile am putut vizita, cred eu, întreg orașul. Multe cafenele, locuri în care poți mânca, muzee, arhitectură superbă, detalii surprinzătoare, catedrale catolice, oameni frumoși și vreme mult mai caldă decât a fost la București, cel puțin. Toate acestea fac din Timișoara un oraș cu totul special.

     Duminică am ajuns și am reușit sa ne obișnuim puțin cu peisajul, iar luni și marți am vizitat tot ce se putea. 

      Legat de restaurante și mâncare, mâncarea este la un preț foarte bun și este multă. Nu a fost seară să nu am în ghiozdan mâncare pusă la pachet :))

      Mă bucur că am reușit să mă întâlnesc cu o veche prietenă pe care o știu din clasa a 6-a. Nu am reușit să facem nici o poză pentru că eram prea entuziasmată, dar data viitoare nu mai ratăm ocazia.

Mai multe poze găsiți pe Instagram: madeline1803


Voi pe unde ați mai fost? Ce ați mai făcut?




sâmbătă, 28 ianuarie 2017

This or That Book Tag

      Mi-am găsit o perioadă super în care să postez - în sesiune - dar deja a trecut prea mult timp și vreau să știți că n-am dat ”colțul”. Momentan citesc două cărți în paralel, dar nu știu când le voi termina așa că am decis să fac o leapsa.
      Am furat-o de la Cărțile Nopții și îi mulțumesc că a postat-o ca să am și eu ce mai scrie aici. Este un umor negru în toată treaba, dar asta este situația.


      Reguli: 
⇝ menționează creatorul tag-ului (asta s-a pierdut de mult)
menționează blogger-ul care ți-a transmis ție tag-ul (ups, l-am furat)
alege o opține din cele de mai jos (aleg, aleg)
dă tag altor 5 persoane pentru a realiza acest tag (bun)


       Preferi cititul în pat sau în alt loc?
      Cred că în pat este cel mai comod, dar nu m-aș supăra dacă aș avea un locușor al meu lângă geam cu o priveliște spre pădure, sau mare, măcar un lac. 


       Gustări dulci sau gustări sărate?
      Cu sigurantă sărate!

       Trilogii sau serii alcătuite din mai multe volume?
      Cred că trilogii, acum depinde de serie. Dacă e frumaosă, merg și mai multe volume.


       Narațiune la persoana I sau la persoana a III-a?
      Persoana I. Îmi place să fac parte și eu din poveste, să ma cred măcar pentru o clipă personajul principal; să am aceleași îndoieli și să știu aceleași raspunsuri. Atunci când știi deja mai mult, nu prea mai e atât de interesant. 

       Citire în cursul nopții sau în cursul dimineții?
      Cu siguranță noaptea.


       Librărie sau bibliotecă?
      Librarie probabil pentru că toate bibliotecarele pe care le-am întâlnit sunt atât de.. insuportabile.


       Cărți care îți provoacă râsul sau cărți care te fac să plângi?
      Cele care mă fac să ”plâng”. Găsesc mai multe emoții în sentimentele triste, decât în râs.


       Coprtă albă sau copertă neagră?
      Albă, dar în general îmi plac cele colorate. 

       Roman psihologic sau roman de acțiune?
      Acțiune cu siguranță.



      M-am mai relaxat și eu puțin așa cum spunea și Daria. 
      Dau leapșa mai departe: Laviniei , Mihaelei , Malinei , lui Ely și Alexandrei ♥

vineri, 23 decembrie 2016

Recenzie: Eu sunt fiica lui Rembrandt (LYNN CULLEN)

Inspirată din viața unui personaj istoric real, având în fundal o dramă de familie și imaginea neasteptată a unui triunghi amoros, Eu sunt fiica lui Rembrandt spune povestea încercărilor unei tinere de a ieși în lume, de a scăpa din umbra tatălui ei: un pictor genial, în același timp un om imprevizibil și neînțeles precum întâmplările vieții.
După ce mama îi moare de ciumă și fratele pleacă să se stabi­lească într-un loc îndepărtat, Cornelia van Rijn, o fată de nici 14 ani, își dă seama că nu mai are nici un prieten sau confident, cu excepția tatălui ei, un om foarte dificil. Ajuns în dizgrația clasei privilegiate din Amsterdam pentru că refuza să-și ajusteze arta la gusturile patronilor culturali, Rembrandt van Rijn e acum, din câte se bârfește, la un pas de nebunie și nu o mai are decât pe fiica lui. Însă și ea e bântuită de propriile secrete scandaloase, găsindu-și bucuria doar în întâlnirile tainice cu Carel, fiul unui magnat al comerțului naval. Dar în viața ei mai este cineva: Neel, ultimul ucenic al tatălui său, al cărui devotament nezdruncinat față de Rembrandt o uimește și o emoționează profund. Eu sunt fiica lui Rembrandt se sprijină îndeaproape pe evenimentul istoric, pe fundalul căruia creează un scenariu despre maturizarea și emanciparea unei femei de sub umbra copleșitoare a tatălui ce amenință să îi eclipseze toate visele.



      A fost primul roman istoric ficțional pe care l-am citit și am rămas surprinsă, Mi-a plăcut în mare parte, povestea este una cu totul specială iar autoarea chiar a reușit să mă aducă și pe mine alături de Cornelia în Amsterdamul anilor 1600.

      Cornelia este o fată de doar 14 ani, dar înțelepciunea ei a ajutat-o enorm în multe momente. Nu știu dacă și asta este ficțiune, sau copilele din zilele acelea erau chiar atât de istețe și mature. Fiind nevoită să stea mai mult pe lângă tatăl ei, să facă mâncare și treburile casei după moartea mamei, tânăra Cornelia nu prea cunoaște parte bună a orașului. Într-o zi când îi fură tabloul tatălui ei pentru al vine la îndemnurile fratelui ei, Cornelia îl întâlnește pe Carel. Diferența dintre ei este semnificativă, iar într-o lume în care verișorii se căsătoreau doar ca moștenirea să rămână tot în familie, se subînțelege că această relație nu are nici o șansă. Copil fiind își pune baza pe sentimente nu rațiune, iar când are nevoie cel mai mult de el, tânărul îi închide ușa în față. 

      Singurul care rămâne lângă ea în tot acest timp, este Neel, elevul tatălui ei și singurul. Nu este de mirare că a rămas când toți îl criticau pe Rembrandt pentru picturile sale, ci chiar se poate vedea de la începu că Neel este acolo pentru Cornelia. Și ea observă, dar nu bagă în seamă și are momente când fuge de el. 

      Când cea de-a doua persoană din familia ei moare din cauza ciumei, Cornelia fuge, iar singurul care o primește în casa lui este Nicolaes Bruyningh, unchiul lui Carel, care are un secret bine ascuns și pe care îl împărtășește cu tânăra. Este un lucru care îi poate salva viața și care îi poate transforma visele în realitate, dar îl refuză și alege să rămână ”fiica tatălui ei”. 

      Povestea Corneliei van Rijn este într-o continua ascensiune, iar sfârșitul este exact cum te-ai aștepta să fie. O carte frumoasă, o poveste intersantă despre decadența unui pictor renumit și puterea acestuia de ași urma destinul fără a lua în considerare posibilitatea de a fi altfel la dorința celorlalți.

3/5

” Arunc o privire spre rochia mea cafenie de lână și șorțul subțire, apoi la Tata, cu surtucul punctat cu vopsea, pătat cu bere, strâmt de stă să-i plesnească pe burtă, cu urmele însângerate de brici pe bărbie. Alcătuim o apariție ridicolă - doi cerșetori și un cărucior cu vechituri - în timp ce ne apropiem de treptele pridvorului. ”

” Mă gândesc la ziua când a venit să-și comande la el portretul un negustor de la Compania Indiilor de Est. Când a văzut tablourile de pe pereți, a spus că dorea ceva mai modern, mai neted, mai puțin încărcat cu cocoloașe. Tata a aruncat după el cu un castron, ratându-l la un fir de păr și țipând că-i dă el cocoloașe. ”

” - Contrastul între lumină și întuneric, primul principiu al picturii. Ce e lumina fără întunericul care o scoate în evidență? La fel e și cu bucuria și durerea. Cum poți savura bucuria dacă n-ai cunoscut niciodată durerea? ”

” Tata este, pentru mine, o carte închisă. El va rămâne sus, abandonat de Dumnezeu și de mine, un om bătrân cu tablourile lui. Eu voi sta jos cu rufele mele, cu cărțile și motanul. Vom exista în aceeași locuință, dar vom trăi singuri, deși nu ne despart decât niște pereți umezi, mândria noastră și trecutul nostru. ”

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Recenzie: Requiem, seria DELIRIUM #3 (LAUREN OLIVER)

A treia parte din trilogia Delirium.
Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem.
Liberi să alegem inclusiv ce e greșit.
Data apariției: Noiembrie 2015
Autor: Lauren Oliver
Gen: YA
Nr. pagini: 384


      Al treilea și ultimul volum din seria Delirium își împarte acțiunea pe două fronturi total diferite: frontul Lenei și frontul Hannei. În timp ce prima încerca să își mențină puterile într-o luptă continuă pentru supraviețuire în Sălbăticie, cea de-a doua dormea într-un pat moale, fără vise.
      După ce descoperă că Alex este în viață, Lena știe că alegerea dintre el și Julien nu este tocmai o idee bună și nici nu ar putea să o facă. Hana realizează, la rândul ei, că această căsătorie programată cu mult timp în urmă o să-i aducă doar nefericire.
       Una este liberă, cealaltă vindecată.

     Din păcate trebuie să-mi încep părerea cu ceva negativism. Nu mi-a plăcut Requiem, mi s-a părut că Lauren nu a avut timp să scrie mai mult, iar cartea la sfârșit este pur și simplu tăiată. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar a fost o dezamăgire cruntă. Aproape o promisiune că nu o să mai fac greșeala de a citi ceva al autoarei. 
     Credeam că va fi una dintre seriile mele favorite...
      Cuprinsul a fost okay, am cam tras de mine să-l parcurg. Majoritatea lucrurilor se întâmplă în Sălbăticie, ceea ce ar fi putut fi si mai interesant. Poate exagerez, dar voiam parcă mai multă acțiune din partea triunghiului amoros. Începuse bine, dar pe parcurs s-a cam stricat. Am crezut că își revine la sfârșit, dar la sfârșit nu s-a întâmplat nimic. 
     Nu știu dacă se observă, dar sunt mai revoltată decât ar trebui să fiu. Am iubit primul volum, dar l-am urât pe ultimul. Măcar dacă murea unul dintre ei, dar nici măcar atât! Am urmărit acțiunea cu sufletul la gură ca să rămân cu ochii în soare, dar poate așa trebuia să fie - să îți imaginezi tu cum ar fi sfârșitul, ceea ce e o prostie. 
      Mă așteptam la mai mult.. Mult mai mult. Dacă mai există o continuare și eu nu știu, vă rog să mă anunțați.
      Ultimul capitol este narat de Alex mărturisind că singurul lucru care l-a ținut în viață a fost Ea, dar atât. Nici un fel de continuare sau măcar o mică ideea despre ce s-a întâmplat după ce și-au împărtășit iubirea, iar ea a fugit cu Grace la zidul unde era Julien.
      Am nevoie de o pereche de ochelari heliomați pentru că Lauren chiar m-a lăsat cu ochii în soare. Ba dum tss!
2,5/5

”Mereu suntem împinși pe un drum sau altul (...)Dar poate că fericirea nici nu stă în alegeri. Poate că stă în ficțiune, în a te preface: că oriunde am ajunge, acolo am vrut, de fapt, să ajungem.„

”E o poveste monstruoasă, în care el s-a întors la mine sub forma unei ființe născute din teroare, făcută bucăți și apoi lipită la loc, plină de ură. Dar mă voi trezi, iar el va fi aici, întreg, din nou al meu.”

”— Ea nu e responsabilitatea ta, zice pe un ton neutru.
În loc să mă facă să mă simt mai bine, răspunsul lui înrăutățește lucrurile. În ciuda celor întâmplate în noaptea asta, un lucru stupid, simplu, mă face să îmi vină să plâng: nu a negat că e iubita lui.(...)
Mi-am regăsit furia. Mă agăț de ea, o las să mă tragă după ea, mergem mână în mână.
— Și de ce îți pasă? Mă urăști.
Alex se uită la mine.
— Chiar nu înțelegi, nu?
Vocea lui e dură.(...)
— Nu înțeleg ce?
— Las-o baltă.”

”Oamenii nu ar trebui să se schimbe. Asta e frumusețea găsirii unei perechi, oamenii pot fi aduși împreună, preocupările lor pot fi făcute să se intersecteze, diferențele dintre ei minimizate. Asta promite vindecarea. Dar e o minciună.”

”Acesta e trecutul: se mișcă, se apropie, se îndepărtează. Dacă nu ești atent, te va îngropa. Este unul dintre scopurile operației: mătură tot, îndepărtează trecutul și toată durerea. Dar vindecarea funcționează diferit la fiecare; și nu funcționează perfect.”

”Dărâmați zidurile.
În fond, asta e ideea. Nu știi ce se va întâmpla dacă dărâmi zidurile; nu poți vedea prin ele pe partea cealaltă, nu știi dacă vei obține libertate sau ruină, soluții sau haos. Ar putea fi raiul sau distrugerea.
Dărâmați zidurile.
Altfel, s-ar putea să trăiți unul lângă altul în teamă, construind baricade împotriva necunoscutului, rostind rugăciuni care să vă apere de întuneric, spunând versete ale fricii și ale opresiunii. Altfel, s-ar putea ca niciodată să nu cunoașteți iadul, dar nu veți găsi nici raiul. Nu veți ști ce înseamnă aerul proaspăt și zborul.”

duminică, 4 decembrie 2016

Câștigător concurs!

      E puțin cam târziu, dar de abia acum am apucat să mă pun în fața calculatorului. Mulțumesc celor care au participat (au foat foarte putini, dar probabil urmatorul va fi mai special, cu o carte mai speciala și mai de actualiate).
      Celor care au comentat. de asemenea. la postarea respectivă (cu concursul) le mulțumesc pentru că s-au gândit la mine și le voi trimite și lor o carte în format PDF.

      Participanți:
Laura
Denisa Den
Yuki Black

Caștigătorul esteee:
Yuki,
Felicitări! 

      Aștept un mesaj pe Facebook cu datele tale de contract, adresă etc! ♥ Dar aștept și din partea celorlalte 4 persoane un mesaj pentru a le înmâna cartea PDF. ♥
      Un început de săptămână minunat!

PS:

Facebook-ul meu







Cartea câștigată:


















Cartea PDF:

luni, 28 noiembrie 2016

Concurs!!!



      Că tot vine Moș Nicolae și pentru că n-am mai făcut un concurs de muuult timp, am decis să pun la bătaie un roman foarte cunoscut, o capodoperă literară.

" Scout Finch, martoră la întâmplările dramatice declanşate într-un mic orăşel sudist atunci când un barbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să ţină piept unor prejudecăţi până atunci latente şi, din acest moment, Scout şi fratele ei, Jem, sunt atrasi într-o succesiune rapidă de evenimente care le depăşesc înţelegerea. Pe timpul procesului, orăşelul decade treptat în grotesc şi violenţă, însă există oameni care nu se lasă contaminaţi de setea de linsaj generală, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, şi totodată cititorilor, un punct de vedere empatic şi echilibrat. "

     Cum momentan blogul este cam pustiu din cauza școlii, facultății etc voi astepta până ne strângem câțiva, dar inițial data în care voi anunța câștigătorul este 04 nov. 2016.

      Ca să poți intra în competiție trebuie să:
⤖ comentezi la minim 5 postări
⤖ să urmărești blogul, evident
⤖ să dai un share pe unde poți

Succes! ♥

luni, 21 noiembrie 2016

Recenzie - Pandemonium, seria DELIRIUM #2 (LAUREN OLIVER)


Încerc să alung amintirea coșmarului meu, gândurile la Alex, gândurile la Hana și la fosta mea școală, să le alung, să le alung, cum m-a învățat Raven.

 Vechea mea viață nu mai există. Dar și vechea Lena e moartă. Am îngropat-o. Am lăsat-o dincolo de gard, în spatele unui zid de fum și flăcări.

Data apariției: Iulie 2015
Autor: Lauren Oliver
Gen: YA
Nr. pagini: 336

      Long time no see pentru că facultatea începe să ia din ce în ce mai mult din mine și am ajuns la stadiul în care implor sa se termine totul mai repede ca să mă angajez (acolo știu sigur că nu e atât de mult stres). Și mă uit la vloggeri străini care se plâng că pleacă în călătorii prin toată lumea pentru a filma ceva sau eu știu, și că este atât de obositor. Aș vrea să fac schimb. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și pentru mesajele de încurajare.

      Spoiler alert pentru cei care nu au citit #1 !!!
      Nu știu dacă ați observat dar pentru seria asta nu am folosit și nici nu voi folosi imaginile de la editurile românești pentru că pozele alea de pe copertă mă duc cu gândul doar la zâne și elfi și asta n-are nici o legatură. 

      Mi-a plăcut destul de mult primul volum, dar în al doilea după primele 100 de pagini nu prea îmi puneam baza. La cât de multă acțiune a fost în el tot mi s-a părut puțin meh și mi-a fost destul de greu să-l citesc sau lene; cred că asta în mare parte.

      Lena ajunge în Sălbăticie și îl lasă cu greu în urmă pe Alex care este prins și omorât (cel puțin asta crede ea) de către apărătorii legii. Aici ea este salvată de un grup de oameni ce o îngrijesc și îi oferă o nouă șansă la viață. Iarna este grea în aceste ținuturi, dar tânăra reușește să meargă până la capăt și să ajungă din nou în rândul lumii sub o altă identitate, gândindu-se mereu că asta ar fi vrut Alex pentru ea. 
      Revenind în oraș se infiltrează într-o organizație menită să distrugă Rezistența și pe toți cei care nu se supun tratamentului. Îl întâlnește pe Julien, băiatul președintelui organizației și împreună trec printr-o succesiune de întâmplări plăcute și mai puțin plăcute. 
      Finalul îți dă un K.O total. Eram pe cale să abandonez lectura, dar asta.. Asta mi-a schimbat părerea total și m-a facut să exclam zgomotos prin toată casa (ceea ce este puțin ciudat, dar se înțelege). A fost o bucurie, a fost ceea ce asteptam în tot acest timp!

      Julien este salvat iar Alex revine cumva în viața Lennei. Ne așteaptă un triunghi amoros ciudat care se va petrece ori în sălbăticie, ori în orașul îngrădit dar sunt tareeee curioasă cum o să meargă lucrurile până la capăt. 
      Sper să îi dați și voi o șansă pentru că în ciuda faptului că poate nu este cea mai buna serie YA, sau în topul celorlalte criterii, este o serie frumoasă care vine cu ceva nou și are o poveste interesantă care în volumul 3 sunt sigură că va ajunge la apogeu.

      O săptămână super să aveți! ♥

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Leapșa - Fall Time Cozy Time Book Tag



Hallo!

Nu am mai făcut de mult timp un tag, iar dacă tot l-am găsit am zis ”De ce nu?„
L-am furat de la Daria (Cărțile Nopții), iar voi îl puteți fura oricând de la mine.
Să începem.


      Ronțăitul frunzelor: Lumea este plină de culoare. Alege o carte care are roșu, portocaliu și galben pe copertă.


      Vreme confortabilă: Este în sfârșit suficient de rece pentru a-ți pune haine confortabile. Ce carte îți dă emoții călduroase?


      Căderea furtunii: Vântul vâjâie și ploaia cade puternic. Alege cartea preferată sau un gen care îți place să o citești într-o zi furtunoasă.


      Aer răcoros proaspăt: Cine e cel mai tare personaj cu care ai vrea să faci schimb?


      Băutură fierbinte de mere: Ce roman cunoscut vrei să devină următoarul cel mai mare, cel mai tare lucru?

      Paltoane, fulare, mănuși: Vremea s-a transformat în rece și e timpul să ne îmbrăcăm. Care e coperta unei cărți cu care ți-a fost cel mai jenant să apari în public?

      Nu cred ca a existat așa ceva.

      Dovleac condimentat: Care este mâncarea/mâncărurile tale favorite în timpul toamnei?

      Plăcinta cu mere, plăcinta cu dovleac, măr copt.

miercuri, 2 noiembrie 2016

Recenzie - Delirium (LAUREN OLIVER) ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„


Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. 

și întotdeauna am crezut asta.

Până acum.

Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fracțiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.

Data apariției: Mai 2014
Autor: Lauren Oliver
Gen: Young Adult, Romance, Fantasy, Fiction
Nr. pagini: 432


      Ca în majoritatea cazurilor, și nu prea, am vrut de foarte mult timp să încep această serie. Am auzit de ea des, mai ales la timpul ei, dar niciodată nu m-a făcut să zic ”She's the one!” până acum câteva zile când am pus piciorul în prag. 
      Am terminat-o cam în doua-trei zile și ținând cont că am mai trecut pe la facultate și am avut și alte treburi, eu cred că e destul de bine. 

      Ca să încerc să parez ce a zis un nene la Ramcon, nu sunt critic literar, nu am școli de litere. nu sunt mai presus de profesorii universitari, dar cred ca Lauren ar fi a naibii de mândră de mine și de noi, în general, care îi comentăm capodoperele, pentru că până la urmă noi contăm, noi suntem așa-ziși ”fani”, noi cumpărăm, noi devorăm și noi cerem mai mult. 

      Nu știam la ce să mă aștept, nu știam dacă o să-mi placă, dacă o voi termina, iar acum deja m-am apucat de volumul 2. 

      Tânăra Lena, un copil model cu un trecut sumbru de care nu mai vrea să-și reamintească, dar care până la urmă ajunge să cadă îl el, se îndrăgostește de un Invalid, lucru interzis și pedepsit aspru în societate (o boală care trebuie tratată imediat) o face pe aceasta să-și dorească să trăiască în Sălbăticie, lasându-și în urmă ce a mai rămas din familia ei. Nu este o misiune ușoară pentru că poliția, sistemul și toți oamenii sunt împotriva ei, iar unele decizii pot avea urmări groaznice.
      Nu am prea multe de spus, am extras cateva paragrafe foarte interesante care sper să vă convingă să o citiți. Veți putea vedea din ele schimbarea de atitudine și gândire care se produce pe tot parcursul romanului cu Lena și care pe mine m-a impresionat. Mi-a plăcut foarte mult, a fost o surpriză plăcută și sper ca în continuare să fie la fel.

      Să nu uităm, există și un film (trailer aici) pe care de abia aștept să-l văd! Ador filmele făcute după cățile care îmi plac, chiar dacă nu se ridică la nivelul lor. 



          ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„

          ”Totul mi se va fi șters din minte, iar eu voi 

renaște la viață ca o pasăre ce-și ia zborul spre cer. 

Asta nu înțelege prietena mea și nici n-a înțeles vreodată. 
Pentru unii dintre noi, nu este vorba doar despre deliria. Unii 
dintre noi, cei aleși de soartă, au șansa la o nouă viață, mai 
frumoasă, mai armonioasă și mai bună. Vindecată, refăcută și 
desăvârșită ca o bucată de fier modelată de focul mistuitor. 
Iată tot ce-mi doresc, tot ce mi-am dorit vreodată. Iată ce ne 
promite tratamentul tămăduitor.„

          ”Să vă mai spun un secret, asta pentru binele vostru. Ați putea 

crede că trecutul are ceva de spus, ceva ce trebuie să ascultați, 

ceva rostit în șoaptă, ceva legat de tărâmuri pustii, ceva ce 
trebuie să descifrați și să înțelegeți. 
Dar eu știu prea bine adevărul, îl știu din nopțile bântuite de 
friguri. Știu că trecutul te trage în prăpăstii de unde nu există 
scăpare, te face să te agăți cu disperare de șoaptele frunzelor și 
șuierul vântului, încercând parcă să descifrezi un anumit cod, să 
pui laolaltă piesele unui joc de puzzle, să lipești bucățile unui 
vas făcut țăndări. Dar totul e în zadar. Trecutul este doar o 
povară grea ca o piatră. 
Urmați-mi sfatul: Dacă auziți glasul trecutului, dacă îi simțiți 
freamătul și atingerea, cel mai bun lucru pe care îl puteți face, 
singurul, de altfel, este să fugiți mâncând pământul.„

         ”Prefer să mor după propria mea voință decât să trăiesc 

supunându-mă voinței lor.„

          ”Puteți să ridicați ziduri până la cer și tot 

voi reuși să găsesc o cale de scăpare. Puteți să mă legați cu mii 

de frânghii, dar tot voi reuși să mi le rup. Și sunt mulți ca noi, 
mai mulți decât vă imaginați. Oameni care se încăpățânează să 
creadă. Oameni care se încăpățânează să viseze. Oameni care 
știu să iubească într-o lume fără ziduri, oameni care știu să 
iubească într-o lume plină de ură, oameni care știu să iubească 
și să dărâme barierele negativismului, ale deznădejdii și fricii.„


sâmbătă, 22 octombrie 2016

Recenzie - Origin, Seria LUX #4 (JENNIFER L. ARMENTROUT)

Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.
După raidul reușit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în fața tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.
Tot ce poate face Katy e să supraviețuiască.
Data apariției: Martie 2016
Autor: Jennifer L. Armentrout
Gen: Fantasy
Nr. pagini: 432
      Spoiler alert !!! (pentru cei care nu au citit volumele anterioare)

      Țin să spun că am avut așteptări puțin mai mari de la acest volum, pentru că primele trei mi-au plăcut la nebunie - nu spun că n-a fost bun, dar eh.. ceva lipsește acolo. 

      În ultima lor încercare de a o salva pe prietena lui Dawson (fratele geamăn al lui Daemon) din organizația Daedalus, Katy este prinsă și rămane captivă în sediul lor, urmand ca peste ceva timp să fie mutată în Zona 51. Aici este sediul central unde au loc experimente pe diferiți pacienți pămanteni și luxeni. Aici Katy trebuie să lupte pentru a supraviețui, să omoare luxeni/hibrizi sau să fie aproape omorată de ei. Bineînțeles că Daemon nu acceptă această situație și reușește printr-un pact cu organizația să revină langă prietena lui. 

      Încă nu mi-am dat seama dacă Daedalus este 100% împotriva luxenilor pentru că și ei au o oarecare dreptate în toată povestea asta. Hibrizii pot sfarși prin a fii ”experimente” eșuate și pot cauza mult rău societății - asta pană cand se dezintegrează; aici se adaugă și luxenii care vor să distrugă planeta și să o cucerească; șiii în cele din urmă îi avem pe Origini care pot distruge pe oricine doresc (fie el luxen, hibrid, om etc). Sunt niște argumente destul de puternice care să susțină organizația pe picioare, dar probabil procedurile pe care ei le folosesc nu sunt tocmai în regulă. 

      Avem parte de multă acțiune față de celelalte volume, multă adrenalina și nervi. Printre ultimele capitole se dă o bătălie cruntă care scoate la iveală întregii lumi puterea luxenilor și a arumilor. 
      În final ni se prezintă o invazie extraterestră ca la carte. 

      Am înțeles că există și un volum 4, sau se scrie, în orice caz, pot spune că de abia aștept să-l citesc să văd care este deznodămantul.

vineri, 7 octombrie 2016

Facultate, ceai, cărți și Octombrie

      A trecut o săptămână plină de tot ce vrei, mai ales oboseală. A fost groaznic de greu să mă acomodez, din nou, cu ritmul asta alert pe care trebuie sa îl am în fiecare dimineață. Orele și proiectele le-am început din prima cu toate că reînscrierea în anul 2 (pe care am înțeles că doar facultatea noastră o face) a fost oribil de prost organizată. Am trecut și peste asta și am început azi să luam niște măsurători pentru o cafenea pe care trebuie să o reamenajăm. O să avem prea mult de lucru, dar îmi place - mă scoate din monotonie.

      Vremea a fost groaznică și cred că nu doar aici, ci în toată țara. Simt toamna pe deplin și nu știu dacă îmi place sau nu. Mă face să mă gândesc doar la chestii cozy, mere și arome de toamna, prăjituri și ceai.






      Iar că tot veni vorba de ceai, am intrat azi în Cărtureștiul din Centru Vechi pentru a-mi cumpăra un termos și am dat de punguțele cu ceai. Am spus să încerc și nu regret nimic! Este primul ceai care are aromă, iar conținutul este format din bucățele mici de fructe și ce mai are el pe acolo. Este genial! Parcă mănânci un măr copt cu scorțișoară și nucă.







      Am început să mă uit/să las PC-ul aprins la desene să meargă acolo, dar nu la televizor ci pe Facebook. Au ieșit foarte multe pagini care oferă Live desene animate vechi, care se găseau înainte pe FoxKids, Jetix etc. Sper să le găsiți și voi (s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie) și să vă simțiți din nou copii.

      Am încercat să termin de citit Portretul lui Dorian Gray. Nu pot.. pur și simplu nu pot și am hotărât să încep ultimul volum din Seria Lux care îmi place la nebunie.
      Am mai citit între timp o carte despre Mădălina Manole. Probabil majoritatea vă ajuceți aminte de ea. A fost foarte interesantă și sper ca într-o zi să vorbim puțin despre ea cu toate că este, sau a fost, ceva foarte controversat.


      Sper că aveți un început de an bun și succes în continuare! ♥

miercuri, 28 septembrie 2016

To Do List înainte de Facultate + Noul membru al familiei




      N-am mai postat de ceva vreme pentru că am vrut să îmi fac puțină ordine în lucruri, de astfel, nici n-am apucat să mai citesc cine știe ce. Am început Portretul lui Dorian Gray, dar lecturarea merge destul de greu.

      Mi-am propus ca înainte să înceapă cel de-al doilea an de chin  zile minunate și nopți pline, să îmi fac o listă cu diferite chestiuțe pe care ar trebui să le fac ca să mai scap de ele, cel puțin în primele săptămâni de facultate. Cel puțin asta aveam în plan, dar...

      După cum se poate observa nu prea am reușit să fac prea multe, dar cred că o să îmi fie mult mai ușor să le termin când o să încep facultatea și o să ies mai mult din casă (în fiecare zi).





      Ce am mai reușit să îmi cumpar sunt cateva lucrușoare de body care sau make-up după care am înnebunit în ultima vreme.

      Combinația de unt de corp (pe care îl folosesc la orice - loțiune de corp + față, tratament pentru păr, demachiant etc) face ca spray-ul de corp de la Avon (care nu prea își păstrează mirosul) să țină ceva mai mult și asta mă bucură; plus că untul nu are nici un miros și nu lasă pielea unsuroasă absorbindu-se imediat.

      Cu rujurile am avut o obsesie, am în jur de 6 și mi-am mai comandat două care trebuie să ajungă în orice clipă - mate. O să încerc să le folosesc mai des, pentru ca momentan sunt aproape noi.

      Recomand parfumurile de la Zara, dar din păcate după un timp (1-2 ore cred) nu se mai simte mirosul decât dacă te apropi mult de persoana respectivă, cel puțin așa mi s-a părut mie.


   


      Ce îmi mai aduc aminte cu drag și sper să mă gândesc mereu la asta, este vacanța de vară, în care am reușit să merg de două ori la mare și o dată la munte. Yeey! Sper ca vara viitoare să fac ceva mai special pentru că mi-am pus în gând să aspir la chestii mai ”înalte”, poate reușim să vizităm și o țară străină.

      Și culesul de prune este destul de interesant :)) Antrenant.








      Și ultimul lucru pe care vreau să il prezint, momentan, este noul nostru membru al familiei. O cheamă Luna și am salvat-o de la țară, unde risca să nu aibă o viață chiar atât de fericită, iar eu simțeam nevoia de o schimbare asupra casei și familiei mele. Avea 5 săptămâni, acum are zece. Este foarte năzdrăvană, uneori malefică, dar nu prea ai cum să te superi pe ea. Am noroc cu prietenul meu care mă ajută foarte mult cu ea - like it's our little baby. 





      Sper să aveți un an minunat și fără prea multă bătaie de cap și sperăm să scăpăm cât mai repede pentru a da, evident, în ceva mai rău :)) Neaaah, glumesc.
      Să vă bucurați de toamna și toate cele bune ♥