miercuri, 28 septembrie 2016

To Do List înainte de Facultate + Noul membru al familiei




      N-am mai postat de ceva vreme pentru că am vrut să îmi fac puțină ordine în lucruri, de astfel, nici n-am apucat să mai citesc cine știe ce. Am început Portretul lui Dorian Gray, dar lecturarea merge destul de greu.

      Mi-am propus ca înainte să înceapă cel de-al doilea an de chin  zile minunate și nopți pline, să îmi fac o listă cu diferite chestiuțe pe care ar trebui să le fac ca să mai scap de ele, cel puțin în primele săptămâni de facultate. Cel puțin asta aveam în plan, dar...

      După cum se poate observa nu prea am reușit să fac prea multe, dar cred că o să îmi fie mult mai ușor să le termin când o să încep facultatea și o să ies mai mult din casă (în fiecare zi).





      Ce am mai reușit să îmi cumpar sunt cateva lucrușoare de body care sau make-up după care am înnebunit în ultima vreme.

      Combinația de unt de corp (pe care îl folosesc la orice - loțiune de corp + față, tratament pentru păr, demachiant etc) face ca spray-ul de corp de la Avon (care nu prea își păstrează mirosul) să țină ceva mai mult și asta mă bucură; plus că untul nu are nici un miros și nu lasă pielea unsuroasă absorbindu-se imediat.

      Cu rujurile am avut o obsesie, am în jur de 6 și mi-am mai comandat două care trebuie să ajungă în orice clipă - mate. O să încerc să le folosesc mai des, pentru ca momentan sunt aproape noi.

      Recomand parfumurile de la Zara, dar din păcate după un timp (1-2 ore cred) nu se mai simte mirosul decât dacă te apropi mult de persoana respectivă, cel puțin așa mi s-a părut mie.


   


      Ce îmi mai aduc aminte cu drag și sper să mă gândesc mereu la asta, este vacanța de vară, în care am reușit să merg de două ori la mare și o dată la munte. Yeey! Sper ca vara viitoare să fac ceva mai special pentru că mi-am pus în gând să aspir la chestii mai ”înalte”, poate reușim să vizităm și o țară străină.

      Și culesul de prune este destul de interesant :)) Antrenant.








      Și ultimul lucru pe care vreau să il prezint, momentan, este noul nostru membru al familiei. O cheamă Luna și am salvat-o de la țară, unde risca să nu aibă o viață chiar atât de fericită, iar eu simțeam nevoia de o schimbare asupra casei și familiei mele. Avea 5 săptămâni, acum are zece. Este foarte năzdrăvană, uneori malefică, dar nu prea ai cum să te superi pe ea. Am noroc cu prietenul meu care mă ajută foarte mult cu ea - like it's our little baby. 





      Sper să aveți un an minunat și fără prea multă bătaie de cap și sperăm să scăpăm cât mai repede pentru a da, evident, în ceva mai rău :)) Neaaah, glumesc.
      Să vă bucurați de toamna și toate cele bune ♥

vineri, 9 septembrie 2016

Recenzie: Ugly love (COLLEEN HOOVER)


Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.

Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă.

Data apariției: Ianuarie 2016
Autor: Collen Hoover
Gen: Ficțiune
Nr. pagini: 347


      Lăsați-mă să încep această umilă recenzie cu o interjecție:

      Wow!

      Încă sunt puțin răscolită de cartea asta care mi-a trezit atât de multe sentimente încât atunci când am terminat-o m-am simțit foarte goala pe interior. Ceva lipsea. Lipsea Tate, lipsea Miles, iar totul a inceput să fie, din nou, puțin monoton. Asta până voi pune mâna pe altă carte scrisă de Colleen - asta știu sigur.

      Ca o mică povestioară, Tate se mută în apartamentul fratelui ei pentru o perioadă scurtă de timp, iar aici face cunoștință cu Miles, noul ei vecin, prieten cu Corbin și coleg de muncă. Prima lor întâlnire nu este una întocmai reușită, tânăra găsindu-l pe Miles beat mort în fața apartamentului lor (iar motivul, pe care îl aflăm în final, este sfâșietor). Aceștia îcep să se întâlnească, se iubesc, se ceartă, se iubesc din nou, iar finalul se termină ca un basm. 

      În primele capitole eram puțin nesigură pe tot ce se întâmpla. Mi se părea că este un clișeu, o combinație destul de reușită, între seria Lux și 50 shades of grey (filmul, ce puțin), DAR, DAR-DAR-DAR, un singur amănunt a schimbat întreaga mea percepție despre carte - trecutul lui Miles Archer.


      Frumosul și secretosul Miles. M-a impresionat atât de mult acest personaj pe care autoarea reușește să il prezinte atât de bine, toată suferința lui și vinovăția pe care o simțea m-a dus la un punct în care nu credeam că o carte mă poate duce. Au fost câteva paragrafe din Instrumente mortale, în care Cassandra Clare mi-a făcut acelasi lucru, dar acum totul a fost mai realistic, mai uman, nici nu știu. 
      Miles este un adonis, o combinație între Jace (Instrumente Mortale), Deamon (Lux), Will + James (Dispozitive infernale); mai pe scurt, este ceva ce nu o să întâlnești în lumea asta prea curând, sau vreodată.

      De ce nu spun nimic despre Tate? Ei bine, cred că ea este doar motivul prin care noi îl cunoaștem pe Miles; un personaj secundar din perspectiva căruia este povestită acțiunea, în mare parte și persoana prin care noi vedem și simțim ce impresie lasă, de fiecare dată, tânărul pilot când este prin preajmă. Sunt foarte multe suprapuneri, naratorul ba este Tate, ba Miles din trecut și la sfărșit, din prezent. 


      Au fost momente în care Miles m-a enervat la maxim, iar dacă eram Tate renunțam la el de mult, dar ea nu a facut-o și a avut de câștigat o noua viață.

     Un personaj cheie este și Cap, bătrânul de optzeci de ani ce deschide liftul, care are o mare influență asupra celor doi, fiind un fel de psiholog al relațiilor.

      Recomand cartea, dar nu persoanelor care se inhibă când vine vorba despre sex. Este destul de intensă, dar pe lângă aceste momente, povestea din spatele ei este atât de emoționantă încât restul nu o să te mai conteze. 
      Nu știu exact ce s-a înțeles din recenzia asta, dar pentru mine a fost ca un Boom și sper să o citiți și voi. 

      Va apărea și un film, din cate am înțeles filmările încep (dacă nu deja au început) în toamnă. Trailer-ul este disponibil pe internet.

duminică, 4 septembrie 2016

Recenzie: Emoțiile - Cum ne putem elibera de mânie, gelozie și teamă (OSHO)


 
      Este a doua carte psihologică pe care o citesc și încep să mă fașcineze din ce în ce mai mult. Câteodată mă regăsesc atât de bine în unele paragrafe și simt că parcă, în sfârșit, cineva mă întelege pe deplin. 
      După ce am citit Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman, care m-a lăsat cu gura căscată și fașcinată, am zis că pe lângă ficțiune să adaug și câteva cărți de genul. 
      Nu cred că pot face o recenzie ”clasică” la acest volum, dar o să încerc prin câteva citate să vă arăt despre ce e vorba.





Wikipedia time:
Osho a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau Oshoism. S-a născut în India pe 11 Dec. 1931 și a murit pe 19 Ian. 1990, iar la vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. 
Cărțile pe care el le ”scrie”, de fapt, sunt discursuri pe care le ținea cu diferite ocazii, iar discipolii lui l-au înregistrat și au început să îi scrie învățăturile. Există câteva articole pe internet legate de el, unele bune, altele rele, dar nu asta m-a interesat. Cartea pe care am citit-o chiar a avut un mare sens și m-a făcut des să exclam ”Hell yhea, you're right”. Capitolele sunt următoarele: Ce sunt emoțiile?, Mânia, Gelozia, Teama, iar la sfârșit sunt adăugate niște metode prin care poți scăpa de aceste probleme; meditații ciudate pe care nu cred că le voi practica prea curând - sunt prea ciudate. 
Să începem.


      Ce este mânia?
      Psihologia mâniei pornește de la o dorință personală, a cărei împlinire este împiedicată de altcineva. Cineva se impune ca un obstacol și vă blochează împlinirea dorinței.

     Nu trebuie să vă exprimați în fața celorlalți, căci ”ceilalți” sunt irelevanți. (...) Dacă vă descărcați mânia asupra altor persoane, creați un lanț de evenimente, căci și ceilalți sunt la fel de necopți ca și voi, la fel de inconștienți. 

      Când simțiți că apare o stare de mânie, fiți conștient de ea, și veți rămâne surprins. Va fi probabil cea mai mare surpriză din viața dumneavoastră: atunci când devii conștient de ea, mânia dispare, se transformă, devine energie pură; mânia se transformă în compasiune, în iertare, în iubire.

      Adevărul vă va face liberi, dar el trebuie să fie propriul vostru adevăr, nu al altora.


     Oamenii din toată lumea încearcă să rezolve asemenea probleme: gelozia, posesivitatea, dar ele nu sunt adevăratele probleme. Ele nu sunt decât simptomele faptului că nu știți ce este iubirea. Voi plecați de la premisa automată că știți ce este iubirea, după care vă treziți că sunteți geloși. Undeva trebuie să fie o greșeală. Problema apare din cauza faptului că iubirea nu a apărut încă. Deocamdată, ea lipsește.

      De aceea, sfatul meu nu este să faceți ceva împotriva geloziei. Dimpotrivă, mulțumiți-i, căci v-a arătat faptul că ceea ce trebuie să se întâmple nu s-a întâmplat încă. În rest, investiți-vă energia în iubire!


      Poți ori să trăiești, ori să-ți fie frică. Nu depinde decât de tine. Și în fond, de ce anume vă este atât de teamă? Voi nu aveți nimic de pierdut, dar aveți în schimb totul de câștigat.

      Teama, mânia, gelozia, ura, toate acestea sunt forme de energie. Voi nu sunteți conștienți de faptul că aceasta vă irosește în mod inutil viața.

     Omul care trăiește cu teamă tremură tot timpul în sinea lui. El se află tot timpul pe punctul de a înnebuni, căci viața este mare, iar el este atât de mic...

     Renunță la frică! Ea v-a fost indusă în copilărie, incoștient. Renunțați acum in mod conștient la ea. Maturizați-vă, iar viața voastră va deveni o lumină din ce în ce mai puternică.

joi, 1 septembrie 2016

Recenzie: După șapte ani... (GUILLAUME MUSSO)

     
Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani. Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.

Data apariției: Octombrie 2013
Autor: Guillaume Musso 
Gen: Ficțiune
Nr. pagini: 312


      După șapte ani... este o poveste extraordinară plină de aventură și suspans. 

      În primele pagini facem cunoștință cu Sebastian, un tată foarte strict, și fiica lui Camille, o adolescentă cu note bune ce învață la un liceu de prestigiu.
      În partea cealaltă a orașului, fosta lui soție, Nikki, are grijă de Jeremy, fratele geamăn a lui Camille. Fostă foto model, artistă extravagantă și crescătoare de plante halucinogene, tânăra mamă îi permite fiului ei să facă ce dorește și să se exprime liber în tot ceea ce face, până într-o zi...


      Plecat de acasă de 3 zile și fără a fi mers niciodată la prietenul lui, după cum află Nikki în cele din urmă, aceasta decide să îl contacteze pe fostul ei soț pentru ai cere ajutorul. Jeremy nu era la prima ”dispariție”, dar mereu se întorcea acasă în scurt timp. Însă, de data aceasta era altceva. 


      ”- E vorba de Jeremy. Tu... Tu ai vreo veste de la fiul tău în ultimele zile?
      - Nu, de ce? 
      - Încep să fiu îngrijorată. Nu știu unde e. 
     (...)
      - Glumești! îi tăie el vorba. N-a dormit acasă?
      (...)
      -Lipsește de trei nopți, mărturisi ea în cele din urmă.”

      Acțiunea este foarte amplă, după ce Sebastian găsește cocaină în camera tânărului și ajunge să omoare un dealer, pleacă împreună cu Nikki la Paris. În tot acest timp primesc indicii de la răpitori cu privire la locul în care s-ar putea afla. După un eșec total în Orașul Iubirii și fiind căutați de poliție pentru omor, aceștia pleacă în Brazilia unde sunt siguri că îl vor găsi pe băiat.
      De aici povestea o ia razna. Avem de aface cu traficanți de droguri, arme, hărți spre comori de milioane de dolari și multă adrenalină. 

”Așa cum făcea cândva, își ținu respirația și își băgă capul sub apă. (...) Un timp suspendat pe care il folosea pentr a-și limpezi gîndurile.”

      Ce mi-a plăcut este faptul că Musso adaugă în povestea lui o parte întunecată și tot mai întâlnită a internetului. Persoanele care se dau drept altcineva și persoanel care le cred și nu ajung deloc bine.

      Jeremy totuși este un geniu - reușește să își înșceneze răpirea pentru a-i apropia pe ai lui, divorțul fiind prea mult pentru el, dar lucrurile se complică.  
      Ce treabă are puștiul cu toți traficanții și cum ajunge aproape să fie împușcat în ceafă și omorât împreună cu toată familia lui în jungla amazoniană, trebuie să aflați voi.

      Nu mă așteptam la ceva rău din partea lui Guillaume Musso pentru că poveștile lui sunt pline de tot ce vrei: acțiune, suspans, răsturnări de situație, amuzament, romance. Mi-a plăcut foarte mult, totusi Mâine rămâne momentan cartea mea preferată de la el. 

”După cinci minute de bălmăjeală, înțeleg confuz că un american s-a instalat în camera mea cu o oră mai înainte.
      (...)
      Un lampadar luminează pavelele ude ale aleii. Sebastian Larabee mă măsoară din priviri, cu zâmbetul lui frumos. 
     - În al doilea rând, îți reproșez c-ai fugit fără să-mi lași adresa ta. 
     Dădu din cap. 
     -Mare chestie!
     -Totuși, te-ai culcat cu mine, din câte îmi amintesc. 
     -Ei și? Mă culc cu toată lumea! zic eu ca să-l provoc. 
     -Ei bine, în seara asta, o să te culci afară! mi-o trântește el închizând fereastra.” 

      Cartea se găsește la mai toate librăriile, dar și PDF pe Scribd.