marți, 26 iulie 2016

Leapșa - 10 dorințe nebune ce merită experimentate


      Nu cred că am dorințe ”nebune” așa cum am văzut la Ely (să înoți cu rechinii!?), dar îi mulțumesc pentru această leapșă deosebintă și foarte grea din punctul meu de vedere.
      Tot ce trebuie să fac este să scriu 10 dorințe pe care, într-o buna zi - poate - le voi împlini. Voi încerca să fiu realistă.




1. Vreau să zbor cu avionul.

2. Vreau să merg în Japonia, Brooklyn și Londra (și oriunde altundeva - nu am pretenții prea mari).

3. Vreau să învăț limba spaniolă. 

4. VREAU SĂ ÎNVĂȚ SĂ ÎNOT și să nu mai am frică de apă.

5. Vreau să înot cu un delfin.

6. Vreau să am o casă a mea unde să-mi pun amprenta.

7. Vreau un Mini Cooper și o Mazda mx5.

8. Vreau să construiesc o bibliotecă/magazin de cărți cum nu a mai văzut Romania.

9. Vreau un pug.



10. Vreau să îți decorez casa.


      Dau leapșa mai departe lui Andrei de la When the rain falls, Ghandei de la Jurnalul unei cititoare  și fetelor de la Walking on letters și tuturor celor care o citesc și sunt foarte curioasă de răspunsurile voastre, pentru că este o leapșa mai specială.

duminică, 24 iulie 2016

Recenzie: Dacă aș rămâne (GAYLE FORMAN)



Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânara o face la final. "Dacă aş rămâne" atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală.

Data apariției: Octombrie 2011
Autor: Gayle Forman
Gen: Ficțiune
Nr. pagini: 220


      "Dacă aș rămâne" este o poveste groaznic de tristă. Idiferent de deznodământul ei, pe tot parcursul lecturării m-am simțit dezolant și cred că asta era și intenția autoarei care mi-a pus la încercare fiecare sentiment în fiecare frază pe care o citeam. 

      Relatarea e făcută la persoana I de către Mia, o adolescentă ce suferă o traumă fizică și psihică. Mașina în care se afla împreună cu părinții și frățiorul ei intră în coliziune cu o camionetă iar impactul este fatal. Aceasta ajunge la terapie intensivă, dar sufletul ei încă vrea să știe dacă e mai bine să rămână sau să plece. Prinsă într-un purgatoriu, un loc între lumea reală și cea de după moarte, Mia trece prin toată viața ei, dar nu numai, ci și prin cea de dinainte să se nască ea (ajutată de poveștile știute de la părinții ei).    




      Mia este un personaj foarte bine conturat, iar situația în care se află nu este deloc una ușoară. Pe patul spitalului conștientizează că nu mai are nici o familie pentru care sa trăiască, prietenul ei este foarte ocupat cu trupa și oricum se vor despărți pentru că ea trebuie să plece la Universitatea de muzică din New York pentru aș urma visul. 

      Sunt câteva lucruri cu care nu sunt de acord.În primul rând impactul mașinilor nu putea să fie atât de grav, cel putin nu este descris ca fiind unul atât de grav. În al doilea rând finalul este puțin clișeic, dar destul de bine facut. 
      M-a impresionat faptul că ea nu putea să simtă nimic în această formă, văzându-și familia moartă nu îi trezeste nici o remușcare, doar amintiri cu ei. Acest lucru  se schimbă iar impactul constientizării este devastator



      Au fost momente când îmi venea să plâng și mă linișteam gândindu-mă că este doar o poveste, totuși una inspirată dintr-o întâmplare reala. 

      Incă o carte pe care o recomand însă nu cu așteptări prea mari. O lectură de o seară care te va lăsa profund impresionant, plângând într-un colț probabil.
     


      "În dimineața aceasta, am plecat la o plimbare cu mașina, împreună cu familia mea. Și acum mă aflu aici, atât de singură cum n-am mai fost niciodată. Am șaptesprezece ani. Nimic nu este așa cum ar trebui să fie. Viața mea nu trebuia să se schimbe în felul acesta." 

      "Nu sunt singură că aceasta este o lume căreia îi mai aparțin. Nu sunt sigură că vreau să mă trezesc." 

      "Înțeleg avum că este ușor să mori. Să trăiești este greu." 


joi, 21 iulie 2016

Leapșa - Book Blogger Tag


      Ah, ah, ah... Îmi place atât de mult să fac tag-uri de la voi. Sunt geniale, iar cine le face și le dă mai departe e și mai genial. Îi mulțumesc Dariei de la Cărțile Nopții pentru nominalizare. Are un blog foarte drăguț și citește niște cărți excepționale.



1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.
- vârsta fragedă pe care autorii o dau uneori personajelor principale (dacă un volum începe cu ” O cheamă Miranda, are 13 ani și vrea să plece într-o aventură pentru a descoperii adevăratul ei destin de lider al viețuitoarelor acvatice” - fuck this sh... Serios acum)
- descrierile lungi 
- monotonia

2. Descrie locul tău perfect pentru citit.
Îmi place să citesc oriunde, în mare parte, dar din totdeauna mi-am dorit să am un loc frumușel unde să fac asta, un loc magic. 



3. Trei confesiuni legate de cărți.
- câteodată nu am răbdare să termin o carte și mai las câteva capitole din ea necitite și uit de ea și dupa îmi pare rău, dar oricum nu le mai citesc
- pierd cărți mai rău decât pierd agrafele de păr. Ce fac cu ele? Aș vrea și eu să știu
- pasiunea mea pentru cărți a început cu seria W.i.t.c.h pe care o adoram și care era foarte șmecheră atunci (le-aș cumpăra din nou)

4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?
Nu cred că a fost chiar plâns, doar mi-au lăcrimat puțin ochii :)) Seria Lux a avut câteva părți care m-au dat peste cap.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Cred că mulți dintre voi o să mă injure, dar ”noptiera” mea e făcută din cărți pentru că momentan nu am unde să le mai pun. 

6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?
Orice este sărat sau fructele. Nu prea îmi plac dulciurile. 

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
Greu. Hmm... :))


8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.
Nu am

9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Lumi noi nedescoperite

10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?
Asta nu are legătură cu confesiile? Câteodată citesc ca să mă lase lumea în pace, nu că simt nevoia să fac asta în acel moment

      Dau leapșa mai departe echipei de la Shattering Words, BuburuzeiBia de la Atunci și acum; și Leotinei de la Everything and anything, dar o poate face oricine. Aștept răspunsurile tale într-un comentariu cu link-ul postării.
      Acestea fiind spuse, v-am pupat! ♥

miercuri, 20 iulie 2016

Este OK să ”furi” chestii de la bloggeri?


      Azi aveam cu totul altceva în minte. Voiam să postez o leapșa, dar când am căutat o poză pentru ea am dat de o chestie care m-a supărat și enervat foarte tare.


      Este OK să ”furi” imagini și paragrafe, idei, orice de la bloggeri și să nu specifici asta? Cred că nu. Chiar eu am luat o poză de pe net pentru leapșa cu niște cărți pe care nu le am în bibliotecă dar pe care voiam foarte mult să le pun în postare, iar când am văzut că este de pe un anume blog, i-am scris în colțul pozei numele. Nimeni nu trebuie să abuzeze de munca altuia, să și-o însușească. Până și într-o poză făcută de tine pui muncă și suflet, minute de editat ca să arate cât mai atrăgător.

      Ca să scriu o postare, cu tot cu poze și text,  îmi ia cam 2-3 ore (editatul pozelor durând cel mai mult - până le găsesc, le pun în program etc), așa că nu mi-a picat deloc bine când am văzut că această bloggeriță îmi folosește munca la ea pe blog fără să specifice asta. Nu fac muncă de caritate sau voluntariat pentru pozele de prezentare.

      De acum înainte voi pune pe fiecare poză de prezentare numele blogului meu, dar totuși este păcat. De ce nu poți fi creativ, iar dacă îți place respectiva poză și chiar o vrei, să nu îi specifici sursa?


marți, 19 iulie 2016

Recenzie: Miss Peregrine (RANSOM RIGGS)


O insulă misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.

O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insula izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură de Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că  cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-I va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.
Data apariției: Noiembrie 2013
Autor: Ransom Riggs
Gen: YA
Nr. pagini: 392


Hellou! În primul rând vreau să laud această editură sau, nu știu, cine a fost cu ideea ca această carte să arate în halul ăsta de bine!!! Acum serios, cred că este cea mai bună carte din punct de vedere estetic pe care am citit-o vreodată. În afară de calitatea paginilor, desenele si pattern-urile superbe, nu mai spun nimic de poze. Toate astea fac din Miss Peregrine o serie de colecție. Nu știu dacă o să mai văd așa ceva prea curând, așa că m-am bucur de ea de fiecare dată când îi deschideam paginile.


Miss Peregrin este o poveste excepțională, iar dacă îți place aventura, misterul, paranormalul - atunci asta este cartea ta. Foarte ușor de citit, deloc plictisitoare și foarte interesantă, antrenantă, cu răsturnări de situație excepționale si de neînchipuit. Cu toate că în mintea mea după recenziile pe care le citisem înainte, credeam că este un horror de prost gust, sau genul ăla care te ține treaz noaptea pentru că ai citit-o după-amiază (pozele jucând un rol foarte important în dezvoltarea coșmarurilor), nu a fost nici pe departe așa. Romanul are aventură în el și puțina romantism.
Acțiunea se petrece în jurul lui Jacob, un tânăr de 16 ani care pleacă în aventura vieții, după ce bunicul său își dă ultima suflare în brațele lui. Ce nu știe el este că aceasta călătorie îi va schimba viața pentru totdeauna. În ea realizează că toate poveștile sunt adevărate, că monștrii există, și pleacă împreună cu noii lui prieteni să lupte împotriva lor pentru a supraviețui. Ce este ciudat, este faptul că aceștia locuiesc într-o buclă, practic în anul 1940, iar dacă ies afară din ea pentru mult timp, mor, așa că toată acțiunea trebuie să se petreacă în lumea lor, nu în anii 2000. Ce se va întâmpla cu Jacob dacă stă atât de mult în trecut, vom afla în volumele viitoare presupun.
El trebuie să afle cum să-i salveze pe toți, inclusiv pe conducătoarea buclei și sa-și dea seama ce sentimente are pentru "tânăra" Emma, unul dintre "copii" deosebiți care are un trecut destul de controversat. Mi-a plăcut extrem de mult primul volum și îl recomand. Este o lectură frumoasă și ușoară pentru o seară în care și tu vei crede că ai un talent ascuns, deosebit.
Pe 30 septembrie apare și filmul!

vineri, 8 iulie 2016

Wattpad - Scriu o carte!?


    Heloou!

    Începând cu scuza că sunt în vacanță acum și am timp liber până încep munca (dacă o voi începe), sau voluntariatul la o firmă de arhitectură (nimic concret), am avut câteva momente să clădesc bazele unei cărți pe care am postat-o mai devreme pe wattpad. Sunt nouă în toată tehnologia asta și mi-a plăcut foarte mult. Foarte ușor de folosit și mă bucură când văd atâtea cărți noi scrise de voi.

    Am considerat aplicația foarte bună pentru începători și mi-a plăcut ideea că pot adăuga capitole când vreau eu, pe măsură ce le termin. Am mai scris Fanficuri pe forumuri când eram în generală, dar aici e cu totul altceva.

Am început să citesc câteva cărți care mi s-au părut mai interesante, iar dacă ai cont pe wattpad nu ezita sa-mi lași un comentariu cu numele sau link-ul.

Acesteea fiind spuse, voilà:



Universitatea Gunnar a fost atacată.

Locul în care am crescut s-a prăbușit, iar noi trebuie să ne mutăm în marele Institut Athanasios. Lumea e ciudată aici, diferențele dintre regiunile noastre se pot observa cu ușurință. Ne-au pus să purtăm banderole vișinii pe braț pentru a ne recunoaște mai repede. Aici ne antrenăm, mâncăm și dormim. Nu cred că va trece multă vreme până când Alexander se va lua la bătaie cu cineva. Sincer, toti o merită.

Din cauza fricii că vom fi atacați din nou antrenamentele s-au dublat cuprinzând și alte probe printre care și întrecerea dintre noi și ei. O vânătoare unde nici un animal nu murea, doar se numărau la sfârșit victoriile, după care se eliberau.
   Un băiat a ucis o căprioară și a fugit cu ea. Era victoria mea, trebuia să îl prind și să-l învăț minte, încălcase două lucruri deodată. Fără să-mi dau seama m-am îndepărtat atât de tare de Institut încât îmi era imposibil să găsesc drumul înapoi. El veni spre mine cu o sabie în mâna dreaptă. Părea grea, masivă la fel ca trupul lui. Își puse degetul arătător pe buzele cărnoase și îmi făcu semn să tac.

* gunnar - origine norsa veche; derivat de la Gunnarr format din gunnr "război" și arr "războinic"

athanasios - nume grecesc de bărbat ce înseamna nemuritor

vineri, 1 iulie 2016

Recenzie - Mândrie + Prejudecată + Zombi (JANE AUSTEN, SETH GRAHAME-SMITH)



„ESTE UN ADEVĂR UNIVERSAL CUNOSCUT CĂ UN ZOMBI CARE A APUCAT SĂ MĂNÂNCE UN CREIER VA SIMTI NEVOIA SĂ MĂNÂNCE ŞI MAI MULT CREIER.”

 Povestea începe cu o molimă misterioasă care s-a abătut asupra liniştitului sătuc englezesc Meryton – şi morţii revin la viaţă! Brava eroină Elizabeth Bennet este hotărâtă să înlăture definitiv ameninţarea zombilor, dar curând este distrasă de sosirea în sat a trufaşului şi arogantului domn Darcy. Ceea ce urmează este o delicioasă comedie de moravuri, cu multe dueluri verbale între cei doi tineri îndrăgostiţi – şi cu înfruntări şi mai violente pe câmpul de luptă scăldat în sânge.


Va putea Elizabeth să nimicească odraslele lui Satan? Şi să depăşească prejudecăţile sociale ale moşierilor cu conştiinţă de clasă? Plină de poveşti de dragoste şi inimi sfărâmate, confruntări cu săbiile, canibalism şi mii de cadavre în putrefacţie, Mândrie prejudecată zombitransformă o capodoperă a literaturii universale într-o lectură captivantă pe care nu o mai poţi lăsa din mână.

Data apariției: Februarie 2016
Autor: Jane Austen, Seth Grahame-Smith
Gen: Beletristică
Nr. pagini: 384 









    Am încercat să citesc romanul original acum ceva vreme, dar nu mi-a plăcut prea mult. Am reușit totuși să parcurg câteva capitole și pot să spun că Mândrie+Prejudecată+Zombi este absolut aceeași poveste, cred că și finalul coincide, doar că sunt adăugate scene cu zombi sau dueluri între protagoniști.  
    Este întredevăr o carte care te prinde, reușește să îți atragă atenția, iar dacă înainte îl consideram un roman plictisitor toate adăugirile și-au făcut treaba. 

    Povestea se învârte în jurul familiei Bennet, o familie destul de modestă ca venituri, dar care (prin insistențele doamnei Bennet) se integrează în elita oamenilor bogați. Interesul acesteia este, evident, acela de aș mărita cât mai repede fetele cu bărbați înstăriți pentru a le asigura viitorul lor cât și al întregi familii. La primul bal fetele cele mari, Elizabeth și Jane, îi descoperă pe domnii Darcy și Bingley, cărora le atrag atenția prin mișcările lor de luptă împotriva nenumiților.


    Este puțin exagerată toată treaba cu ninja, China, Maestrul lor, dojo-ul din gradină și această dorință de luptă. Lizzy este cu siguranță o ”mireasă a morții” (cred că așa se supranumea, nu mai știu exact) reușind să lupte impecabil fiind una dintre cele mai bune, chiar cea mai bună din ținut, dar ceva mi s-a părut puțin în neregulă, extravagant. Mă gândeam mereu la Kong Fu Panda când îl lăuda pe Maestrul Shaolin, iar numele tehnicilor folosite de ele mă făceau să râd. 
    Unele lucuri pe care le făceau de asemenea îmi puneau semne de întrebare dacă ele mai sunt sănătoase mintal - faptul că Lizzy se tăia pe mână de 7 ori când se pedepsea, iar Lydia avea obiceiul de a-și scrijeli pe burtă numele soldaților pe care îi plăcea. 


    Este totuși un roman pe care îl recomand - clasic, romantic, horror, amuzant, o combinație destul de ciudată, dar reușită. 
    Am văzut și filmul dar ca de obicei nu se compară. Unele scene sunt schimbate, povestea se derulează prea repede, iar sfârșitul este mai de... film.