Povestea se învârte în jurul familiei Bennet, o familie destul de modestă ca venituri, dar care (prin insistențele doamnei Bennet) se integrează în elita oamenilor bogați. Interesul acesteia este, evident, acela de aș mărita cât mai repede fetele cu bărbați înstăriți pentru a le asigura viitorul lor cât și al întregi familii. La primul bal fetele cele mari, Elizabeth și Jane, îi descoperă pe domnii Darcy și Bingley, cărora le atrag atenția prin mișcările lor de luptă împotriva nenumiților.

    Este puțin exagerată toată treaba cu ninja, China, Maestrul lor, dojo-ul din gradină și această dorință de luptă. Lizzy este cu siguranță o ”mireasă a morții” (cred că așa se supranumea, nu mai știu exact) reușind să lupte impecabil fiind una dintre cele mai bune, chiar cea mai bună din ținut, dar ceva mi s-a părut puțin în neregulă, extravagant. Mă gândeam mereu la Kong Fu Panda când îl lăuda pe Maestrul Shaolin, iar numele tehnicilor folosite de ele mă făceau să râd. 

    Unele lucuri pe care le făceau de asemenea îmi puneau semne de întrebare dacă ele mai sunt sănătoase mintal - faptul că Lizzy se tăia pe mână de 7 ori când se pedepsea, iar Lydia avea obiceiul de a-și scrijeli pe burtă numele soldaților pe care îi plăcea. 

    Este totuși un roman pe care îl recomand - clasic, romantic, horror, amuzant, o combinație destul de ciudată, dar reușită. 

    Am văzut și filmul dar ca de obicei nu se compară. Unele scene sunt schimbate, povestea se derulează prea repede, iar sfârșitul este mai de... film.