Reality? pff... Boooring

Dezamăgire, dezamăgire, dezamăgire.

Okay, nu este chiar atât de rea. Poate gusturile mele încep să se schimbe în materie de cărţi, dar nu aş avea răbdare să citesc volumul 2, să nu mai vorbim de volumul 3 din această serie şi tot aşa.

Toate cele 299 de zile şi 54 ore decând toată lumea dispare până la finalul mult asteptat sunt scrise frumos în 442 de pagini. Începutul era promiţător şi unele pasaje -cum ar fi aventura Lanei când bunicul ei a dispărut în timp ce conducea camioneta în care se aflau, iar aceasta a căzut într-o râpă; când cei de la Academia Coates au "coborât" în oraş etc-. Din păcate toate acestea au decăzut pentru că urmau părţi luuuungi cu descieri plictisitoare şi fără rost.

Ideea este foarte bună, şi anume: într-o zi toate persoanele, de peste 15 ani, dispar fără nici o explicaţie, iar copiii care au rămas trebuie să pună la punct un plan prin care să creeze o nouă societate până când bariera FAYZ încetează să mai existe. Totul ar fi bine dacă nu ar fi existat bătăuşii tipici americani (ca Glen-Glen din Viaţa cu Louie, varianta reală, nu animată) şi dacă nu ar fi apărut super puterile. Da, super puteri. Nu toţi le au, iar cei care le posedă sunt buni şi răi; vor să protejeze oraşul (Sam) sau să-l conducă (Caine). Din toate astea rezultă un război în care copii nevinovaţi mor, iar fiecare trebuie să-şi aleagă tabăra.

Ce nu mi-a plăcut şi mi s-a părut exagerat este vârsta fragedă pe care autorul a ales-o pentru personajele care rămân în Perdido Beach. Un copil de 12-13/14 ani trebuie să ştie să conducă, să schimbe scutece, să lucreze la McDonald"s, să ia decizii de care vor depinde vieţile lor şi nu în cele din urmă, să conducă o bătălie. Şi toate astea în 299 de zile şi 54 ore. Aş fi preferat să aiba macar 17-18 ani. Cred că totul ar fi fost mai în regulă şi ai fi privit situaţia cu alţi ochi.

Per total a fost ok ,o lectură uşoară, iar dacă ai 15-16 ani şi îţi place genul acesta, poate deveni cartea ta preferată. În ceea ce mă pliveşte pe mine, nu voi continua seria.

Ce mi s-a părut foarte tare este această adaptare a cărţii făcută de niste puşti din Franţa.

În ceea ce vă priveşte pe voi, cum vi se pare cartea?

Cum merge scoala şi încotro vă îndreptaţi?

Nu, nu am reuşit să termin "Dispăruţi", iar de altă carte nici nu se pune problema. Nici "Moromeţii" nu am reuşit să-l termin şi se pare că sunt din ce în ce mai multe, aşa că m-am gândit să fac o postare care să meargă uşor, fără figuri de stil şi citate alese, care să nu fie despre cărţi.

Nu va fi o postare despre cosmetice şi lucruri de genul, ci despre ceva care să vă facă viaţa mai frumoasă.

Sper să vă fie de ajutor!

5. SOUNDPARK

Soundpark este un site foarte tare de unde poţi descărca rapid şi FREE torrent-uri la diferite albume. Este uşor de folosit şi aveţi de unde alege. L-am descoperit acum o lună cred şi până acum nu m-a dezamăgit deloc. Nu trebuie să-ţi faci cont, nu trebuie decât să te bucuri de muzică.

4. INFUSE

Infuse este un program care te ajută să vezi filme pe tabletă, subtitrate. Ele nu necesită internet când sunt accesate şi se văd, dacă nu HD, foarte bine. Este perfect când pleci undeva şi nu ai ce face în tren/maşină.

3. BuzzFeedVideo

BuzzFeedVideo este un canal de YouTube care îţi face viaţa mai uşoară din mai multe puncte de vedere. Unele clipuri sunt mai ciudate, dar per total cred ca este cel mai tare canal de YouTube care se ocupa cu asa ceva. Dacă vrei să vezi Adults Take A 3rd Grade Math Test sau 4 Easy Nutella Hacks You Need To Make sau If Real Life Was Like The Movies, aici e locul perfect pentru toate.

2. INSTAGRAM

Da, Instagram şi asta pentru că acum câteva zile/o săptămână, m-am decis să-mi fac şi eu unul. A fost o decizie grea ţinând cont că nu prea sunt eu cu pozele (să-mi fac mie), dar am zis "De ce nu?". Aşa că dacă ai Instagram follow me and I follow you back (doar să-mi spuneţi ce nume aveţi în comentariu ca să ştiu cine sunteţi)

1. 5 SECONDS OF SUMMER (link in titlu)

Ştiu că am 18 ani şi ar trebui să ascult Beethoven, Frank Sinatra, Nirvana, dar momentan sunt înnebunită după aceşti 4 drăguţi, talentaţi şi drăguţi băieţi din Australia. Iar că tot vine vara, numele lor îmi dă o stare bună. Aşa că pe lânga miile de fane de 13-14 ani, mă adaug şi pe mine. Mă simt ca în clasa a 6-a, but who cares, they are ♥♥♥

" E vorba de iubire aici, şi iubirea este ceea ce faci pentru altcineva, şi nu pentru tine. "

Am avut norocul să citesc această carte într-o perioadă în care lucrurile nu erau tocmai în regulă. Îi mulţumesc colegei mele, Rebeca, pentru oportunitatea de a o citi, dar în primul rând pentru că mi-a recomandat-o.

Gary Chapman este un consilier matrimonial foarte cunoscut din Carolina de Nord, ce a scris peste 15 cărţi, cele mai cunoscute fiind trei dintre ele: " Cele cinci limbaje ale iubirii " (2000), " Speranțe pentru cei despărțiți " (2001) şi " Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor " (2001).

În afara titlul siropos, pe care de multe ori îl ascundeam cum puteam mai bine în timp ce lecturam în metrou, conținutul a reușit să-mi dea o cu totul alta perspectivă în ceea ce privește conceptul de relaţie/căsătorie.

Dr. Chapman ne explică, la începutul cărţii, că iubirea are un limbaj diferit de la individ, la individ. " Limbajul emoțional al iubirii tale poate fi faţă de cel al partenerului tot atât de diferit cum e chineza de engleza. Oricât de tare te-ai strădui să-ţi exprimi iubirea în engleză, dacă partenerul nu pricepe decat chinezește, nu veți înțelege niciodată cum să vă iubiți. "

Totodată, Dr. Tennov susține că iubirea este de doua feluri: iubirea instinctuală, când îndrăgostirea nu este un act de voința sau o alegere conștientă şi nu presupune efort, eşti îndrăgostit până peste cap, iar altceva nu mai contează -aceasta se crede că durează maxim doi ani- şi iubirea afectivă, când cea mai importantă nevoie este de a fi iubit cu adevărat, de a fi ales să fi iubit de partener, care vede în tine ceva ce merită iubit.

Următoarele capitole descriu cele cinci limbaje ale iubirii cu exemple bine alese din vasta experiență a consilierului matrimonial. Acestea sunt următoarele: Cuvintele de încurajare, Timpul acordat,
Primirea de daruri, Serviciile, Mângâierile fizice. Următorul capitol ne evidenţiază metodele prin care am putea să conștientizăm limbajul propriu şi al celor din jur, urmat de o mică destăinuire a iubirii ca alegere, după care ne explică, cu ajutorul exemplului, cum să iubim pe cei ce nu merită să fie iubiți şi ne face să înțelegem limbajului de iubire al copiilor şi adolescenților, foarte succint.

Cartea se termină cu câteva studii sau teme pe care le poţi realiza cu partenerul.

Recomand această carte tuturor adolescenților pentru dezvoltatea unei noi viziuni asupra relațiilor şi o perspectivă nouă asupra iubirii obsesive, instinctive şi iubirii conștiente, afective, dar în primul rând, celor care sunt sau doresc să se căsătorească, pentru sporirea fericirii în cuplu ce duce la umplerea rezervorul de iubire.

" Iubirea nu ţine socoteala greșelilor. Iubirea nu scoate mereu la iveală neajunsurile trecutului. "

" Verigheta era un simbol a ceea ce ar fi trebuit să fie, dar atunci când se afla în mâna lui şi nu pe degetul ei, deveneau semnele destrămării respectivei căsnicii." (Primirea de daruri)

" Ceea ce facem unul pentru celălalt înainte de căsnicie nu este un indiciu pentru ceea ce vom face după ce ne vom căsători ." (Serviciile)

" Putem îngădui să fim folosiți, dar suntem ființe create din emoții, gânduri şi dorințe. "

" Când o acțiune nu-ţi stă în fire, ea constituie cea mai mare dovadă de iubire. "

" Emma locuieşte la New York, are treizeci şi doi de ani şi încă îl mai caută pe bărbatul vieţii ei. Matthew locuieşte la Boston, şi-a pierdut soţia într-un cumplit accident de maşină şi îşi creşte singur fetiţa de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet şi, după un schimb de e-mailuri, cred că au în sfârşit dreptul la fericire. Dornici să se vadă, îşi dau întâlnire într-un micuţ restaurant italienesc din Manhattan. În aceeaşi zi, la aceeaşi ora, fiecare dintre ei intră pe uşa restaurantului. Sunt conduşi la ceeaşi masă şi totuşi... nu se vor întâlni niciodată. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realităţi care îi depăşeşte, Matthew şi Emma îşi vor da repede seama că nu e vorba de o simplă întâlnire ratată... "

Recunosc ca am cumpărat cartea asta după copertă. Treaba cu " Nu judeca o carte după copertă" este aceeaşi cu " Nu judeca oamenii după haine" sau ceva de genul. Să fim sinceri, toţi ne uităm la asta prima dată pentru că este primul lucru care ne iese în faţă, nu creierul. Este instinct, pur şi simplu. Aşa şi cu coperta. Prin urmare mi-a plăcut coperta şi descrierea foarte ~~mind fucked~~,

Nu regret deloc. Nu am auzit de Musso, dar acum cu siguranţă îi ştiu tot arborele genealogic. Omul este un geniu ce adoră să se joace cu minţile nostre, să le întoarcă pe toate părţile, să creeze situaţii în care îţi poţi imagina 100 de scenarii, iar al lui să fie al 101-lea. Exact!

Nici nu ştiu cum să fac recenzia asta să nu dau spoilere. Cred că va fi la fel de ~~fucked up~~ ca descrierea.

Totul începe de la un MacBook Pro, un profesor de filosofie şi o somelieră din New York, care încearcă să-şi refacă vieţile, şi se termină cu asasini ruşi şi întorsături de situaţie ca într-un film cu detectivi.

Şi nu numai, cei doi descoperă că trăiesc în lumi diferite, iar laptop-ul cumpărat de Matt este singurul mijloc prin care cei doi pot comunica.

Când Matt descoperă că Emma este cu un an în trecut, o roagă pe aceasta să-i salveze soţia de la accidentul de maşină, dar fix atunci fiica lui îi toarnă din greşeală ciocolată caldă pe laptop, stricându-l pentru totdeauna. Acum Emma, ajutată de micul hacker Romuald, este pe cont propriu în misiunea de a schimba viitorul, însă aceasta descoperă un secret uriaş care ar putea duce la asasinarea lui Matt, dar la salvarea soţiei acestuia şi al unui mare om de afaceri Nick Fitch.

Să-i salveze soţia, iar ea să rămână singură în continuare fără a mai auzi de Matt niciodată, sau să-l salveze pe cel cu care crede că ar putea rămâne împreună pentru totdeauna?