Dacă îmi spuneai vineri că sâmbătă dimineață o voi lua la ”galop” până la Brașov, cel mai probabil aș fi râs uitându-mă la tine în timp ce-mi țineam capul în palme, nervoasă și obosită.

    Sâmbătă la ora 6.20 am eram în picioare gata de plecare, sau asta aș fi vrut (eram pe jumătate adormită). Drumul a fost relaxant, nu am avut parte de aglomerație, iar la 9-10 am ajuns în județul Buzău. Probabil crezi că e cel mai boring loc ținând cont că este prima locație pe care toți profesorii o aleg pentru Săptămâna altfel, dar nu este așa. Am avut parte de vreme bună, noroiul deja era întărit, majoritatea, iar sunetul pe care îl scoteau era ca și cum n-au mai mâncat un om de mii de ani. Se merită.


    Ca un plus, fără să ne pregătim deloc pentru asta, ne-am îndreptat spre Brașov, rugandu-ne ca vremea să țină cu noi.
Am vizitat Canyonul 7 scări, un loc înfiorător dar minunat. Pozele cu el nu îmi aparțin pentru că eu am fost prea speriată și fașcinată în același timp ca să mai pot scoate telefonul din buzunar, dar aș vrea să-l vedeți.



    Practic tu urci pe scările alea groaznice pe stanca, cu cascada stropindu-te pe alocuri în față. Fierul aluneca ușor și probabil e primul loc pe care pariam că o să-l revizitez în coșmarurile mele, dar momentan n-a fost așa. Dacă ești aventurier, nu ezita.

    Avem o țară atât de frumoasă și mă bucur că am început să o descopar încet-încet. Cel mai mult mă înfioară oamenii din ea.