Reality? pff... Boooring : travel

Nu am fost niciodată în vestul României și m-am bucurat când am aflat că voi avea ocazia de a merge acolo.

La prima vedere, de la aeroport până la hotel, peisajul nu a fost atât de încântator, iar drumeția noastra până la Iulius Mall a fost puțin înspăimântătoare, dar-dar-dar, centrul Timișoarei este absolut superb. Atat de colorat și chiar dacă în ultima zi a plouat, tot am simțit ceva special legat de locul ăsta.

În trei zile am putut vizita, cred eu, întreg orașul. Multe cafenele, locuri în care poți mânca, muzee, arhitectură superbă, detalii surprinzătoare, catedrale catolice, oameni frumoși și vreme mult mai caldă decât a fost la București, cel puțin. Toate acestea fac din Timișoara un oraș cu totul special.

Duminică am ajuns și am reușit sa ne obișnuim puțin cu peisajul, iar luni și marți am vizitat tot ce se putea.

Legat de restaurante și mâncare, mâncarea este la un preț foarte bun și este multă. Nu a fost seară să nu am în ghiozdan mâncare pusă la pachet :))

Mă bucur că am reușit să mă întâlnesc cu o veche prietenă pe care o știu din clasa a 6-a. Nu am reușit să facem nici o poză pentru că eram prea entuziasmată, dar data viitoare nu mai ratăm ocazia.

Mai multe poze găsiți pe Instagram: madeline1803

Voi pe unde ați mai fost? Ce ați mai făcut?

N-am mai postat de ceva vreme pentru că am vrut să îmi fac puțină ordine în lucruri, de astfel, nici n-am apucat să mai citesc cine știe ce. Am început Portretul lui Dorian Gray, dar lecturarea merge destul de greu.

Mi-am propus ca înainte să înceapă cel de-al doilea an de ~~chin~~ zile minunate și nopți pline, să îmi fac o listă cu diferite chestiuțe pe care ar trebui să le fac ca să mai scap de ele, cel puțin în primele săptămâni de facultate. Cel puțin asta aveam în plan, dar...

După cum se poate observa nu prea am reușit să fac prea multe, dar cred că o să îmi fie mult mai ușor să le termin când o să încep facultatea și o să ies mai mult din casă (în fiecare zi).

Ce am mai reușit să îmi cumpar sunt cateva lucrușoare de body care sau make-up după care am înnebunit în ultima vreme.

Combinația de unt de corp (pe care îl folosesc la orice - loțiune de corp + față, tratament pentru păr, demachiant etc) face ca spray-ul de corp de la Avon (care nu prea își păstrează mirosul) să țină ceva mai mult și asta mă bucură; plus că untul nu are nici un miros și nu lasă pielea unsuroasă absorbindu-se imediat.

Cu rujurile am avut o obsesie, am în jur de 6 și mi-am mai comandat două care trebuie să ajungă în orice clipă - mate. O să încerc să le folosesc mai des, pentru ca momentan sunt aproape noi.

Recomand parfumurile de la Zara, dar din păcate după un timp (1-2 ore cred) nu se mai simte mirosul decât dacă te apropi mult de persoana respectivă, cel puțin așa mi s-a părut mie.

Ce îmi mai aduc aminte cu drag și sper să mă gândesc mereu la asta, este vacanța de vară, în care am reușit să merg de două ori la mare și o dată la munte. Yeey! Sper ca vara viitoare să fac ceva mai special pentru că mi-am pus în gând să aspir la chestii mai ”înalte”, poate reușim să vizităm și o țară străină.

Și culesul de prune este destul de interesant :)) Antrenant.

Și ultimul lucru pe care vreau să il prezint, momentan, este noul nostru membru al familiei. O cheamă Luna și am salvat-o de la țară, unde risca să nu aibă o viață chiar atât de fericită, iar eu simțeam nevoia de o schimbare asupra casei și familiei mele. Avea 5 săptămâni, acum are zece. Este foarte năzdrăvană, uneori malefică, dar nu prea ai cum să te superi pe ea. Am noroc cu prietenul meu care mă ajută foarte mult cu ea - like it's our little baby.

Sper să aveți un an minunat și fără prea multă bătaie de cap și sperăm să scăpăm cât mai repede pentru a da, evident, în ceva mai rău :)) Neaaah, glumesc.
Să vă bucurați de toamna și toate cele bune ♥

Dacă îmi spuneai vineri că sâmbătă dimineață o voi lua la ”galop” până la Brașov, cel mai probabil aș fi râs uitându-mă la tine în timp ce-mi țineam capul în palme, nervoasă și obosită.

Sâmbătă la ora 6.20 am eram în picioare gata de plecare, sau asta aș fi vrut (eram pe jumătate adormită). Drumul a fost relaxant, nu am avut parte de aglomerație, iar la 9-10 am ajuns în județul Buzău. Probabil crezi că e cel mai boring loc ținând cont că este prima locație pe care toți profesorii o aleg pentru Săptămâna altfel, dar nu este așa. Am avut parte de vreme bună, noroiul deja era întărit, majoritatea, iar sunetul pe care îl scoteau era ca și cum n-au mai mâncat un om de mii de ani. Se merită.

Ca un plus, fără să ne pregătim deloc pentru asta, ne-am îndreptat spre Brașov, rugandu-ne ca vremea să țină cu noi.
Am vizitat Canyonul 7 scări, un loc înfiorător dar minunat. Pozele cu el nu îmi aparțin pentru că eu am fost prea speriată și fașcinată în același timp ca să mai pot scoate telefonul din buzunar, dar aș vrea să-l vedeți.

Practic tu urci pe scările alea groaznice pe stanca, cu cascada stropindu-te pe alocuri în față. Fierul aluneca ușor și probabil e primul loc pe care pariam că o să-l revizitez în coșmarurile mele, dar momentan n-a fost așa. Dacă ești aventurier, nu ezita.

Avem o țară atât de frumoasă și mă bucur că am început să o descopar încet-încet. Cel mai mult mă înfioară oamenii din ea.

După o lungă perioada de timp, de câteva luni (mai precis din vară), n-am mai avut parte de nici o călătorie în locuri noi sau uitate, aşa că am decis să pornim într-o mică aventură.

Cu ocazia zilei mele de naştere, vineri 18 martie, am plecat de la facultate, am pus piciorul în tren cu al meu fost prieten, actual iubit şi viitor soţ (just kidding) si duşi am fost (asta până duminică după-masă).

A fost o "ieşeală" foarte reuşită, iar dacă aveţi ocazia vă recomand cu toată încrederea (să-mi fie capul la picioare dacă nu) să mergeţi până acolo. Oraşul este mic, îngrijit, cu multe restaurante, locuri unde poţi ieşi dimineaţa, la prânz şi seara, preţuri în regulă, lume minunată, mulţi străini zâmbitori şi un peisaj desăvârşit.

În prima seară, când am ajuns, am vizitat puţin centrul, am mancat la un restaurant în stil victorian (destul de fancy dar cu preţuri de KFC, ei bine pe măsura bucatelor) unde aveau pastramă de urs. Şi nu ştiu de voi, dar eu aud prima dată de urs la tigaie.. sau cuptor.. sau grătar. Ne-am mulţumit cu ceva mai obişnuit.

Sâmbătă, treziţi de dimineaţă am plecat spre Castelul Peleş, acesta fiind cam tot scopul călătoriei împreună cu relaxarea şi plimbarea.
Cred că Peleş este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată.

Atat de mult lux şi sincer să vă spun îmi veneau în minte toate cărţile, serialele şi filmele pe care le-am văzut şi care reconstituiau cam ce s-ar fi putut întâmpla în această aşezare.
Pe drum am vizitat şi Mănăştirea Sinaia, un loc deosebit.

Să nu uităm de Pelişor care până acum câţiva ani a fost locuit de o familie din străinătate, sau ceva de genul. Una importantă oricum - asta spuneau gardienii când ajungeai în perimetrul lui.

Prânzul l-am luat la Restaurant Bucegi, unde am mâncat una dintre cele mai bune pizza, iar seara am luat cina în camera de pensiune. Best choise ever.

Duminică, ultima zi, am decis să urcăm cu telecabina până la cota 2.000. Iniţial nici nu stiam că este aşa ceva in Sinaia, dar am aflat la timp. Incălţaţ în adidaşi, iar eu îmbrăcată cu un subţire paltonaş, vântul de pe munte ne-a lovit ca o avalanşă. Am făcut repede câteva poze, am baut o cana de ciocolata caldă scumpă şi proastă şi am fugit la gara.