Recenzie - Evadarea ( BARBARA DELINSKY)

mai 21, 2016

Emily Aulenbach, o newyorkeză de treizeci şi doi de ani, pare să aibă tot ce și-ar putea dori o femeie: un soț iubitor, un post de avocat într-o firmă de succes, o casă frumoasă și o mașină scumpă. Privite însă mai atent, lucrurile nu sunt chiar atât de grozave: soțul este preocupat numai de propria carieră, slujba ei se reduce la o sumă de sarcini birocratice, iar casa și mașina aduc cu ele nesfârșite rate la credite.

Sătulă de telefon, de laptop și de ceasul de la mână, într-o zi de vineri, Emily se ridică pur și simplu de la birou, își lasă în urmă cariera, soțul și viața agitată din metropolă, hotărâtă să descopere care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață. Vocea inimii o călăuzește înapoi în Bell Valley, locul care, în urmă cu zece ani, îi oferise atâta bogăție sufletească, dar care îi provocase și cea mai mare dezamăgire. Aici va avea răgazul să își înțeleagă propriile greșeli, să îşi asculte sentimentele și să decidă care va fi drumul ei în viaţă. Curând, Emily se vede nevoită să aleagă între doi bărbați, între două stiluri de viață, între glasul rațiunii și șoaptele inimii.

Data apariției: August 2011

Autor: Barbara Delinski

Gen: Beletristică

Nr. pagini: 400

Spun sincer și cu rișine că nu aveam așteptări chiar atât de mari de la această carte. Am cumpărat-o de la un ”anticariat ambulant”, mai precis de la un nene care vindea cărți pe stradă. Volumul era într-o stare perfectă (și încă este), fiind pus printre o mulțime de cărți aparținând scriitoarei Sandra Brown. Simțeam că am o zi bună și trebuia să cumpăr o carte. Așa a și fost.

Evadarea m-a uimit și m-a lăsat în urmă cu o groază de întrebări legate de mine și de viitorul meu, nu de cartea propriu-zisă. Este cu siguranță o poveste pe care o trăiesc multe cupluri moderne, iar când mă gândesc la asta aș vrea să fiu a naibii de învechită.

Emily este idealul unei femei din zilele noastre - avocată cu un soț avocat, apartament imens pe care nu prea îl frecventau împreună, un BMW suv și tot tacâmul - un singur lucru fiind de nedorit - incapacitatea de a procrea.

Aceasta realizează, dupa 10 ani de căsnicie, că este din ce în ce mai rău și nimic nu poate să se schimbe în bine. Relația ei este aproape terminată, serviciul o enervează la culme, iar ceva îi spune că locul ei nu este aici. Astfel, într-o dimineață pleacă de la birou luând mașina și câțiva bani - spre surprinderea soțului - și pleaca. Unde? Nici ea nu stie.

Ajunsă în cele din urmă în locul din care a plecat acum mulți ani, Emily se cazează la prietena sa cea mai bună Vicki, aparent și sora aceluia cu care a trait o poveste de dragoste ca-n filme în urmă cu 10 ani. Jude revine în oraș, după o aventură pe oceane și continente îndepărtate, iar lucrurile se schimbă puțin.

Pe tot parcursul romanului m-am întrebat dacă și eu voi avea parte de asemenea viitor. Stând într-un birou, abia comunicând cu soțul meu, în timp ce-mi doresc ca totul să se sfârșească cu mine fugind undeva departe. În ziua de azi cazi fără să vrei în putrefacție, reușind performanța de a fi un zombie cu anxietate. Să sperăm că nu va fi cazul nostru, tânără generație.

PS: Coperta originală mi se pare mult mai reușită.