Reality? pff... Boooring

An apariţie: Septembrie 2013
Autor: Sarah J. Maas
Categorie: Literatura universală
Nr. pagini: 512


    N-am mai terminat de ceva vreme o carte şi asta din cauza timpului. Timpul pe care nu-l am şi atunci când îl am nu-l apreciez. Asta este povestea vieţii mele din octombrie până în prezent. DAR Tronul de Cleştar a reuşit să mă scoată din această stare (poate doar puţin, dar este un început).
    Romanul este super captivant. N-am mai citit asa ceva de la Prinţul mecanic (la care nici măcar nu am făcut o recenzie - SHAME) sau Ultimul avanpost.

    Povestea începe cu groaznicele mine din Endovier. Sărate, pline de hoţi şi rebeli, minele de sare aduc groaza în minţile oamenilor când sunt pronunţate. Însă acolo sălăsluieşte cel mai mare asasin din toate regatele. În urma unei competiţii ce va declara câştigătorul "lacheul" regelui, Celaena este excortată până la Castel unde se va antrena, va concura în numele prinţului moştenitor, va rezolva mistere, îşi va crea aliaţi şi va începe să se îndrăgostească din nou.
    Cuprinsul surprinde antrenamentele şi toate competiţiile, bestii ce omoară la comandă şi nu în cele din urmă un triunghi amoros ce îţi va da bătăi de cap.

    Sfârşitul romanului este reprezentat de duelul final ce va lua o întorsătură dramatică.
    Va reuşi prinţul moştenitor să îşi apere campionul? Se va supune Celaena regelui care a distrus întreg regatul şi care a aruncat-o în cea mai rea închisoare? Vom vedea...


    Am făcut câteva căutări şi se pare că trebuia să apară şi un tv show, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, păcat.

    Am stat ceva timp să refac interfaţa blogului şi nici nu credeam că voi avea ocazia să scriu tot azi. Probabil majoritatea celor care mă urmăreau odată nici nu mai ştiu cine sunt. A trecut o perioadă destul de lungă şi plină de evenimente. Am încetat să mai postez când măreţul BAC bătea la uşă, după a venit admiterea la facultate şi într-un sfârşit vacanţa bine-meritată la care mă gândesc mereu când moralul meu depăşeşte cota limită şi se duce încet, dar sigur, în jos.


    Facultatea începe să-mi displacă încetul cu încetul şi nu din cauza ei ci a profesorilor şi metodelor lor de predare ceauşiste sau corupte sau plictisite. Colegii sunt okay, nici măcar nu îi ştiu pe toţi (ştiu aproximativ 7-8) şi din păcate nici nu am intenţia să-i aflu. Nu sunt rea, dar prefer să-mi petrec timpul cu prietenii pe care îi am deja, sau în alte moduri.


    N-am mai terminat o carte de mult timp, dar am început câteva. Singura care m-a captat a fost Tronul de Cleştar la care intenţionez să fac şi o recenzie în scurt timp.
    În schimb am văzut muuuulte/o grămadă de filme bune şi nu regret nimic (Lucy, the Notebook, Închisoarea îngerilor, Pulp Fiction, Stăpânul inelelor, Fight club, Forrest Gump, Salvaţi soldatul Ryon, Pianistul, Marţianul, Room, Gone girl etc etc). Cred că voi face o listă cu toate filmele pe care care le-am văzut în ultima perioadă şi cele care vor urma. Nu este vina mea, compania este de neînlocuit.


     Mă bucur că am revenit printre voi şi sper să rămân aici cât de mult posibil.

Nu ştiu cu exactitate de ce am început să citesc cartea asta. Poate pentru că simţeam nevoia să savurez o lectură simplă şi plină de aventură, sau poate pentru că a apărut în anul în care am venit pe lume, sau poate pentru că au trecut 18 ani de atunci şi nu voi uita niciodată zilele de Crăciun, cam prin anii 2003-2004, când era imposibil să nu dea Harry Potter pe PROTV.
M-am tot învârtit şi am decis să încep, şi să termin, cât mai repede seria Harry Potter, dar mai ales să aştept cu sufletul la gură piesa de teatru ce va apărea în 2016 în Londra - Harry Potter And The Cursed Child.



Nu cred că este cazul să povestesc, sau să.. Nici nu ştiu ce să scriu pentru că posibilitatea ca cineva să nu fi citit cartea pe aici, sau să nu fi văzut măcar filmele, este infimă.

Prima dată am crezut că nu o sa mă atragă, că o să fie la fel ca Hobitul (din care am citit 10 pagini şi am lasat-o baltă), dar nu a fost aşa. Cartea este super, iar faptul că am văzut filmele acum ceva vreme (chiar vara trecută am făcut un maraton cu toate filmele), mă ajută să-mi imaginez totul în detaliu.
Mă simt ca un copil când o lecturez şi nu voi ezita să o laud niciodată, indiferent de vârstă - face parte din copilăria noastra (îmrepună cu mouse-ul cu bilă, adidaşii cu luminiţe etc).

Iar dacă v-a apucat nostalgia, aici un link cu 90's kids- childhood nostalgia.




Cred că mulţi dintre voi au citit deja seria, aşa că, nişte păreri nu strică niciodată.

Helloooouu la toată lumea!