Reality? pff... Boooring

Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.

După raidul reușit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în fața tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.

Tot ce poate face Katy e să supraviețuiască.

Data apariției: Martie 2016

Autor: Jennifer L. Armentrout

Gen: Fantasy

Nr. pagini: 432

      Spoiler alert !!! (pentru cei care nu au citit volumele anterioare)

      Țin să spun că am avut așteptări puțin mai mari de la acest volum, pentru că primele trei mi-au plăcut la nebunie - nu spun că n-a fost bun, dar eh.. ceva lipsește acolo. 

      În ultima lor încercare de a o salva pe prietena lui Dawson (fratele geamăn al lui Daemon) din organizația Daedalus, Katy este prinsă și rămane captivă în sediul lor, urmand ca peste ceva timp să fie mutată în Zona 51. Aici este sediul central unde au loc experimente pe diferiți pacienți pămanteni și luxeni. Aici Katy trebuie să lupte pentru a supraviețui, să omoare luxeni/hibrizi sau să fie aproape omorată de ei. Bineînțeles că Daemon nu acceptă această situație și reușește printr-un pact cu organizația să revină langă prietena lui. 

      Încă nu mi-am dat seama dacă Daedalus este 100% împotriva luxenilor pentru că și ei au o oarecare dreptate în toată povestea asta. Hibrizii pot sfarși prin a fii ”experimente” eșuate și pot cauza mult rău societății - asta pană cand se dezintegrează; aici se adaugă și luxenii care vor să distrugă planeta și să o cucerească; șiii în cele din urmă îi avem pe Origini care pot distruge pe oricine doresc (fie el luxen, hibrid, om etc). Sunt niște argumente destul de puternice care să susțină organizația pe picioare, dar probabil procedurile pe care ei le folosesc nu sunt tocmai în regulă. 

      Avem parte de multă acțiune față de celelalte volume, multă adrenalina și nervi. Printre ultimele capitole se dă o bătălie cruntă care scoate la iveală întregii lumi puterea luxenilor și a arumilor. 

      În final ni se prezintă o invazie extraterestră ca la carte. 

#2

"Prin magia sa extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine e mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Aşa că încerc să-l ţin la distanţă, deşi e mai aprins ca niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.

MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon şi că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel şi el.

Iar la şcoala noastră a venit un băiat nou, care are un secret (...)"

#3

"(...) După tot ce s-a întâmplat, eu nu mai sunt aceeaşi Katy. Sunt cu totul alta… (...) Amintirea celor morţi încă mai dăinuie, ajutorul vine din cel mai improbabil loc, iar prietenii vor deveni cei mai nemiloşi duşmani – dar noi nu vom da înapoi. Chiar dacă rezultatul ne va spulbera pentru totdeauna lumea."

    Din atât entuziasm am reușit să termin volumele 2 și 3 din seria Lux înainte de a face recenzii pe rând. Aveam asta în gând, dar iată-ma aici. 

    Ambele volume conțin atât de multe întâmplări încât nici nu știu cu ce să încep. Cert e că Daemon a început să fie genul de băiat ca în povești, iar Katy câteodată e atât de bitch. 

Lucrurile încep să se complice, evident, iar cei doi încep o poveste de dragoste minunată, în afara faptului că riscă să moară amândoi din 3 în 3 pagini (exagerez puțin). 

    Volumul 2 este plin de romantism și câteodată este enervant pentru că povestea lor este atât de frumoasă, puțin cam ireală. Totul se învârte în jurul cuplului nou format, dar asta nu face cartea mai plictisitoare. Din contra! Katy îl respinge de nenumărate ori pe Daemon susținând că ceea ce îi apropie este de fapt conexiunea extraterestră formată între aceștia când Daemon i-a salvat viața. Din păcate protagonista noastra capătă niște puteri deosebite, iar asta o face dependentă de ajutorul luxenului. O nouă forță iese la iveală fiind mai rea decât arumii, iar aceștia trebuie să lupte împreună contra ei. 

    În volumul 3 se pun bazele unor noi alianțe, scopul fiind pentru toți unul și același. Sau poate nu chiar.

    Clipele de tandrețe din volumul precedent dispar încet, încet făcând loc acțiunii. Katy devine o luptătoare făcând orice pentru a salva viața prietenilor ei, dar salvarea unora duce la moartea altora. Tind sa cred că autoarea a facut acest volum atât de trist în unele momente pentru a reveni în forță cu următoarea carte unde totul va fi bine din nou. Doar îi plac finalurile fericite, nu? 

    Pe lângă suspansul creat de șcenele ”negative” adaugăm și puțină acțiune erotică, ceea ce nu strică niciodată. Hell yhea

    Aștept cu nerădare să pun mâna pe volumul 4 (Origin) și să-l devorez. Dacă nu ai citit seria până acum, nu mai ezita. Nu este o simplă poveste cu exratereștrii, chestii ciudate și omuleți verzi plimbăreți, este mult mai mult decât atât. Citelte, citește, citește.

” Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet și teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt și cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Și pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne întelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un strain mă atacă și Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mișcare a mâinii, ei bine, ceva… neașteptat se întampla. (...) ”

Data apariției: Decembrie 2014

Autor: Jennifer L. Armentrout

Gen: SF/Fantasy

Nr. pagini: 384

    Obsidian este genul ăla de carte care te face să ai două stări după ce o termini de citit:

1. Povestea este adevarată, iar când o să pleci maine spre școală/liceu/facultate/serviciu te vei întâlni cu Katy, Daemon sau Dee pe stradă.

    ...sau dacă ești mai îndrăzneț...

2. Tu ești unul dintre personajele principale și trebuie să-ți păzești încontinuu spatele de nemernicii de arumi.

    Am ales din pură întâmplare acest volum, probabil mă plictisisem de Albastru de safir și tot fantasy-ul, calătoriile lor în trecut, și nu mare mi-a fost uimirea când am început să citesc și am descoperit că Obsidian nu este un roman de dragoste obișnuit (așa cum credeam inițial- nu citisem nimic despre el, nici descrierea) ci un SF de.. dragoste? Nici nu știu. 

    Sincer, toate împusăturile personajelor principale de sex opus (Katy și Daemon), atragerea și respingerea continuă, magneții ăștia doi care se înjură și ajung să se sărute cum doar în filme și seriale vezi. Toată treaba asta mă face ca atunci când îl văd pe prietenul meu să îi spun ”Javră”, iar el ar trebui să sară pe mine excitat. Nu este o idee prea bună, nu? La ei merge de fiecare dată, dar asta face o poveste interesantă, nu? 

    Personajele principale sunt foarte bine conturate, atât de bine încât le poți vedea în față. Este una dintre puținele cărți pe care le ”vizualizez în întregime”, pagină cu pagină, paragraf cu paragraf.

    Uf, sunt atât de entuziasmată încât nu-mi găsesc cuvintele, iar recenzia asta e nebunie. 

    Nu-mi plac romanele SF, nu-mi plac poveștile cu extratereștrii, roboți, etc-etc, dar cartea asta m-a fașcinat și m-a ținut în priză până la ultimele propoziții:

    ”- Sper că-ți dai seama că imi plac provocările.

    Am râs și m-am întors spre ușă, după care l-am salutat cu un deget.

    - Și mie, Daemon. Și mie.”

    Acțiunea este concentrată, de asemenea, și pe lupta extratereștrilor buni cu cei răi (arumi) - de fapt cred că ăsta este un pretext pentru a face o poveste romantica între doi adolescenți mai captivantă, este imposibil de interesantă -, iar tânăra Kate este prinsă în toate astea deoarece Daemon a lăsat pe ea un fel de lumina care îi atrage pe cei răi. Totul e simplu, dar foarte incitant. 

    Avem aventură, romantism, sarcasm, umor, SF, băiat frumos. Eu spun că este un roman chiar reușit și de abia astept să încep volumul 2 (asta după ce mai fac și ceva pentru facultate, din cauza lui am cam rămas în urmă, nu cu mult, dar se simte)

    Citate: 

    ”Față frumoasă. Corp frumos. Caracter oribil. Sfânta treime a băieților sexy.”

    ”- Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoși,  adică cei cu adevărat frumoși, și pe dinăuntru și pe dinafară, nu sunt niciodată conștienți de efectul pe care îl produc.”