Reality? pff... Boooring : august 2014

Nu,nu. Nu am uitat de aceste challenge-uri şi am revenit cu o postare nouă pentru că am început o carte.. nouă. Am zis să le combin pentru că se leagă frumos. O să încep cu primele 100 de cuvinte.

"- Să ştii că nu e deloc amuzant! ţipă tatăl ei.
Chiar nu era amuzant, îşi spunse Kylie Galen, aplecându-se să caute ceva de băut în frigider. Defapt, situaţia era atât de lipsită de haz, încât îi vedea să se strecoare printre borcanul cu muştar şi crenvuştii mucegăiţi şi să închidă uşa în urma ei ca să nu mai audă vocile mânioase care veneau din sufragerie. Părinţii ei se certau din nou. Dar nu avea să dureze prea mult, îşi spuse ea. Aburul rece din frigider se strecură afară, pe uşa deschisă. Astăzi era ziua cea mare.
Kylie simţi că i se pune un nod în gât. Înghiţi în sec, înăbusindu-şi emoţiile brute şi încăpăţânându-se să nu plângă.
Probabil că azi era cea mai proastă zi din viaţa ei. Şi în ultimul timp avusese parte din plin de zile proaste. Se alesese cu un obsedat care o urmarea, Trey hotărâse să se despartă de ea şi părinţii ei o anunţaseră că divorţează - mda, chiar că fuseseră nişte zile de ~~rahat~~."

Am găsit cartea asta întâmplător pe Scribd, aşa cum fac de obicei şi chiar nu mă asteptam să fie atât de interesantă. Am citit 16 capitole şi de abia aştept să citesc mai mult.

Câteva chestii pe scurt pe care le-am notat într-un caiet ar fi :

- povestea cu Nea Soldatul, fantoma care o urmărea peste tot este atat de dubioasă; m-a speriat din prima clipă;

- după "marea" petrecere la care participă, Kylie este trimisă fără nici o explicaţie într-o tabără pentru copiii cu "probleme";

- aceasta se "împrieteneşte" în autocar cu Miranda, Della, Derek şi Perry, aflând mai tarziu că fiecare are o putere mai aparte şi nu sunt doar simpli "ciudaţi";

- odată ajunsă la Shadow Falls, află despre talentele celor din jurul ei (ce fel de creaturi supranaturale sunt şi că toţi sunt născuţi la miezul nopţii), dar nimeni nu îi poate spune ce este ea . Uită puţin de problema asta când află că prietena ei cea mai bună, Sara, - BOOM! - este însărcinată (sau aşa crede ea);

- Derek, Lucas sau Trey ? Hmmmm..

Nu-mi place faptul că tânăra Kylie este foarte încăpăţânată într-un fel foarte enervant. Adică, în locul ei aş fi în al nouălea cer să aflu că există asemenea fiinţe. Aş profita la maxim şi aş face orice ca să aflu cât mai multe despre lumea asta şi să-mi descopăr puterile (asta dacă nu e vorba să văd morţi; atunci chiar nu m-ar interesa).

Aţi observat că toate locurile dubioase, unde se întâmplă lucruri bizare se termină în Falls?

Mystic Falls (The Vampire Diaries); Gravity Falls (Ciudăţeni); iar acum Shadow Falls. Coincidenţă ?

Cândva Lady Leonie l-a blestemat pe Lupul Negru - chipeşul Rolfe d'Ambert, mercenarul devenit lord de Kempston - pentru cruzimea şi faptele sala sângeroase, în faţa ţăranilor de pe moşia ei.

La scurt timp, pe pământurile lordului, devenit noul vecin al domeniului lui Leonie, încep să se comită tot felul de nelegiuiri, de care sunt bănuiţi oamenii loiali frumoasei stăpâne de la Pershick. Şi totuşi, Lupul Negru nu are inimă să îi ucidă pe cei vinovaţi, aşa că, pentru a obţine pacea în ţinut, îi cere mâna lui Lady Leonie, fără măcar să ştie cum arată.

Tânara, inocentă şi de o frumuseţe nemaiîntâlnită, Leonie ar fi un premiu care să încununeze viaţa oricărui bărbat - şi cu toate astea, Rolfe vrea s-o ia de soţie din motive care nu au legătură cu inima. Obligată de rege să accepte căsătoria, Lady Leonie nu poate decât să accepte propunerea acestui bărbat care - se teme ea - nu caută decât răzbunare. Însă un sărut senzual schimbă cu totul lucrurile şi aprinde in lord dorinţa pătimaşă de a o avea cu orice preţ - şi nevoia irezistibilă de a uni inimile lor neîmblânzite într-o iubire fără seamăn.

Am citit acum câteva zile un articol numit "Vrei să poţi citi trei cărţi pe zi ?". Este foarte interesant şi am încercat şi eu ce scrie acolo pe câteva pagini din cartea asta. Rezultatul: a trebuit să le citesc din nou.

Nu ştiu cum reuşesc unii, dar eu nu pot să citesc o carte dacă nu trec prin toate cuvintele, toate detaliile, chiar dacă nu sunt importante absolut deloc. Din cauza asta poate îmi ia 4 zile o carte pe care alţii o termină în 2. Nu mă deranjează asta atât de mult, poate doar puţin când primesc la şcoala cărţi pe care trebuie să le termin într-un interval destul de mic.

Voi cum vă descurcaţi cu cititul ?

Când dragostea aşteaptă. Nu am citit niciodată o carte de dragostea, dar am zis de ce nu. Nu am fost dezamăgită de alegerea cărţii - care a fost aleasă aleatoriu - chiar mi-a plăcut. A fost puţină dragoste, combinată cu puţină dramă si incheiată cu mai multă dragoste.
Rolfe, cel mai temut luptător din regat, are de-a face cu furia oamenilor lui Lady Leonie, ceea ce-l înfurie şi îl face să ia decizia de a se casătorii cu ea, aflând că are o zestre destul de bogată. Bineînţeles că Amalia, amanta lui, nu vrea să accepte aşa ceva. Fiindu-i frică de alegerile pe care Rolfe le va face în compania soţiei sale - şi anume de a o da afară din cetate, întorcandu-se la viaţa ei obişnuită, poate chiar săracă - aceasta ia decizia de a-l minţii că este însărcinată cu propiul său copil. Lucru care o face să nu părăsească cetatea, stând la aceeaşi masă cu ei. Vă daţi seama ce iese pe acolo. Leonie trece prin multe, dar reuşeşte cu fiecare secundă să-l facă pe Rolfe să o iubească din ce în ce mai mult.
Au fost două scene care mi-au plăcut enorm:
1. Când aceasta fuge de la cetate, iar într-o pădure este răpită pentru răscumpărare. Şi ghici ce? Rolfe află şi o caută neîncetat, găsind-o şi făcând dreptate aşa cum numai el ştie. Lui Leonie îi era frică de mânia acestuia, dar în loc de dezastrul care aşteaptă să vină asupra ei, aceasta primeşte îmbrăţişări şi multă iubire.
2. Rolfe află cine a bătut-o pe soţia lui făcând-o să poarte un văl tot timpul nunţii lor şi credeţi-mă, nu scapă depedepsit. Alături de mama vitregă a acesteia care îşi primeşte de asemenea partea.
Rolfe o salvează pe Lady Leonie de multe ori, oferindu-i o viaţă plină de iubire şi fericire contrar aşteptărilor ei.

Citate, sincer, nu prea ştiu ce v-aş putea arăta. Tipicele citate filozofice sunt înlocuite de replici uneori banale, rareori complexe din partea personajelor. Eu spun că se merită şi chiar o recomand.

Cum văd eu personajele principale ?

Voilà

Lady Leonie

Rolfe d'Ambert

Amalia - amanta lui Rolfe

Descriere

Cartea este dedicată Dianei Sorescu (1987-2013), o talentată jurnalistă, plecată dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu puţini au fost cei profund impresionaţi de destinul ei tragic, atât apropiaţi, cât şi cei care nu o cunosteau, dar care au auzit de povestea ei.

Ea era cunoscută de cititori şi prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care scria, cu vervă şi francheţe, un blog despre oameni şi viaţă, despre lumea din jurul ei.

Această carte reuneşte gândurile împărtăşite de Diana cu Vanilie pe blogul ei, grupate în trei capitole ,,Începuturi”, ,,Oameni” şi ,,Nebuloase”, precum şi 18 poezii ale autoarei.

S-a terminat şi vacanța asta, uite că mai e puțin şi vine şcoala, liceul, facultatea. A trecut prea repede - tot ce e frumos trece prea repede - şi cateodată imi pare rău că nu am făcut tot ce mi-am propus şi după îmi răspund singură:" Ai avut ceva de făcut? Mnuu." Sper că v-aţi distrat în vacanța asta, mai mult decat am facut-o eu şi chiar dacă nu ați luat toate cluburile din Costineşti şi Mamaia la rând, măcar o ieșire în parc, în Centrul Vechi sau o carte bună să vă fi înveselit, sau să vă fi pus pe gânduri.

Eu mă îndrept spre casă şi scriu această recenzie în tren, în timp ce puştiu' din faţa mea de doar "4 ani jumate" joacă pe tabletă lui Subway Surfer cu volumul la maxim şi ne arată cât de mult se pot întinde corzile sale vocale.

Diana cu vanilie. Uite că o carte de genul nu am mai citit niciodată şi nici nu mi-aş fi imaginat că se poate scrie o carte dintr-un blog. Un blog foarte bun, ce-i drept. Fata asta era o zeiță din toate punctele de vedere, genul ăla de femeie de afaceri frumoasă, deșteaptă care nimeni nu poate ajunge la ea, dar toţi o doresc, chiar dacă era doar o reporteriţă, una chiar foarte bună. Tipa scria cu stil, sincer şi frumos. Iţi spunea tot ce o nemulțumește într-o manieră în care nici nu puteai să te superi şi îi dădeai dreptate imediat. Cunoştea lumea mai bine decât un om de 60 de ani, trecut prin viaţă şi avea o dorinţa atât de mare de a împărtaşii cunoştinţele ei cu noi. Da, cred că asta a fost Diana.
Mi-au plăcut multe pasaje din "cartea ei virtuală" şi le-aş reciti mereu dacă aş avea nevoie de niște sfaturi. Citiţi în continuare şi minunaţi-vă.

"Am stat departe de lume şi mi-am permis aroganţa s-o privesc din depărtare. Am înțeles că viaţa e aşa cum vrei tu s-o vezi, e alegerea ta ce culoare au diminețile."

"Omul poate să facă multe, infinit de multe lucruri, de la cele mai simple şi banale, la chestii sofisticate şi geniale, şi acum nu mă refer la material, la concret. Poate să-ţi câștige încrederea în ani şi să o piardă în minute, să te iubească pană la cer şi înapoi, să mintă privindu-te în ochi, să te ajute când credeai că te urăște, să te trădeze, să te inspire, cucerească, fascineze, ierte, să te facă să zbori, să îţi gătească, să nu te uite... Dar omul nu o să poată niciodată să fie doar al tău."

"Trăim niște vremuri de ~~căcat~~. Căsătoria nu mai are nici o valoare, iar dragostea a ajuns la fel de pretențioasă ca un ibric de alamă. Astăzi nimeni nu mai luptă să repare dacă ceva nu merge, nimeni nu mai dă 2 lei pe noțiunea de familie. Ne schimbăm iubitele şi iubiții ca pe şosete, spunem "te iubesc" la fel de simplu cum rostim "shaorma", facem din relațiile noastre subiecte publice pe Facebook, totul într-o mascaradă penibilă demnă de Zmeura de Aur."

"Am fost rea. Şi sunt. Răspund cu aceeaşi monedă pentru că, din păcate, încă nu sunt suficient de înţeleaptă, iniţiată, iubitoare de oameni şi Dumnezeu să parez un pumn cu un zâmbet. Nu ştiu să preschimb mânia şi răutatea în lumină şi dragoste. Încă nu, dar învăț."

Nu ştiu de voi,dar eu am citit cartea asta cu bucurie şi tristețe. M-a făcut să zâmbesc, să plâng şi să mă gândesc la părțile bune din viaţa mea.
Sper să o cititi şi să vă bucuraţi de ea la fel cum am facut-o şi eu.