Cândva Lady Leonie l-a blestemat pe Lupul Negru - chipeşul Rolfe d'Ambert, mercenarul devenit lord de Kempston - pentru cruzimea şi faptele sala sângeroase, în faţa ţăranilor de pe moşia ei.

 La scurt timp, pe pământurile lordului, devenit noul vecin al domeniului lui Leonie, încep să se comită tot felul de nelegiuiri, de care sunt bănuiţi oamenii loiali frumoasei stăpâne de la Pershick. Şi totuşi, Lupul Negru nu are inimă să îi ucidă pe cei vinovaţi, aşa că, pentru a obţine pacea în ţinut, îi cere mâna lui Lady Leonie, fără măcar să ştie cum arată. 

Tânara,  inocentă şi de o frumuseţe nemaiîntâlnită, Leonie ar fi un premiu care să încununeze viaţa oricărui bărbat - şi cu toate astea, Rolfe vrea s-o ia de soţie din motive care nu au legătură cu inima. Obligată de rege să accepte căsătoria, Lady Leonie nu poate decât să accepte propunerea acestui bărbat care - se teme ea - nu caută decât răzbunare. Însă un sărut senzual schimbă cu totul lucrurile şi aprinde in lord dorinţa pătimaşă de a o avea cu orice preţ - şi nevoia irezistibilă de a uni inimile lor neîmblânzite într-o iubire fără seamăn.   

Am citit acum câteva zile un articol numit "Vrei să poţi citi trei cărţi pe zi ?". Este foarte interesant şi am încercat şi eu ce scrie acolo pe câteva pagini din cartea asta. Rezultatul: a trebuit să le citesc din nou.

Nu ştiu cum reuşesc unii, dar eu nu pot să citesc o carte dacă nu trec prin toate cuvintele, toate detaliile, chiar dacă nu sunt importante absolut deloc. Din cauza asta poate îmi ia 4 zile o carte pe care alţii o termină în 2. Nu mă deranjează asta atât de mult, poate doar puţin când primesc la şcoala cărţi pe care trebuie să le termin într-un interval destul de mic.

Voi cum vă descurcaţi cu cititul ?

Când dragostea aşteaptă. Nu am citit niciodată o carte de dragostea, dar am zis de ce nu. Nu am fost dezamăgită de alegerea cărţii - care a fost aleasă aleatoriu - chiar mi-a plăcut. A fost puţină dragoste, combinată cu puţină dramă si incheiată cu mai multă dragoste.
 Rolfe, cel mai temut luptător din regat, are de-a face cu furia oamenilor lui Lady Leonie, ceea ce-l înfurie şi îl face să ia decizia de a se casătorii cu ea, aflând că are o zestre destul de bogată. Bineînţeles că Amalia, amanta lui, nu vrea să accepte aşa ceva. Fiindu-i frică de alegerile pe care Rolfe le va face în compania soţiei sale - şi anume de a o da afară din cetate, întorcandu-se la viaţa ei obişnuită, poate chiar săracă - aceasta ia decizia de a-l minţii că este însărcinată cu propiul său copil. Lucru care o face să nu părăsească cetatea, stând la aceeaşi masă cu ei. Vă daţi seama ce iese pe acolo. Leonie trece prin multe, dar reuşeşte cu fiecare secundă să-l facă pe Rolfe să o iubească din ce în ce mai mult.
Au fost două scene care mi-au plăcut enorm:
1. Când aceasta fuge de la cetate, iar într-o pădure este răpită pentru răscumpărare. Şi ghici ce? Rolfe află şi o caută neîncetat, găsind-o şi făcând dreptate aşa cum numai el ştie. Lui Leonie îi era frică de mânia acestuia, dar în loc de dezastrul care aşteaptă să vină asupra ei, aceasta primeşte îmbrăţişări şi multă iubire.
2. Rolfe află cine a bătut-o pe soţia lui făcând-o să poarte un văl tot timpul nunţii lor şi credeţi-mă, nu scapă depedepsit. Alături de mama vitregă a acesteia care îşi primeşte de asemenea partea.
Rolfe o salvează pe Lady Leonie de multe ori, oferindu-i o viaţă plină de iubire şi fericire contrar aşteptărilor ei.

Citate, sincer, nu prea ştiu ce v-aş putea arăta. Tipicele citate filozofice sunt înlocuite de replici uneori banale, rareori complexe din partea personajelor. Eu spun că se merită şi chiar o recomand.

Voilà

Lady Leonie Rolfe d'Ambert

Amalia - amanta lui Rolfe