Reality? pff... Boooring : septembrie 2014

După cum putem observa a început un nou an şcolar. Dacă va fi bine sau rău asta nu putem ştii, dar cu sigurantă o să avem parte de nişte experienţe îndrăzneţe.

Am observat că pe aici sunt bloggeri de toate vârstele şi asta poate să-mi uşureze munca pentru că toţi ştim cam cu ce se mănâncă scoala/liceul/facultatea.

Părerea mea?

Anii de şcoală generală trec prea repede şi sincer, nu prea facem nimic important în ei.

De abia îmi aduc aminte unele chestii pe care le-am făcut în aceşti frumoşi ani - toate legate de excursii, tabere, pauze; nimic de ore -

Liceul. Eiii, aici putem observa multe pentru ca deja suntem mari; cunoaştem mai bine lucrurile şi tipologiile oamenilor din jur. Ce am observat eu în anii ăştia, pentru că despre asta e vorba:

1. În clasa a IX-a eşti speriat de bombe şi nu ştii cum să reacţionezi la nimic.

2. În clasa a X-a deja îi consideri pe toţi prieteni/amici şi totul este bine şi frumos.

3. În clasa a XI-a lucrurile se schimbă, încep să apară bisericuţele şi discuţiile, certurile fără rost din care nu se ajunge nicăieri - dar trebuie să ţipăm, doar suntem mari smardoi şi smardoaice -

Clasa a XII-a

Ce am observat aici, după doar două săptămâni, este faptul că toţi şi-au ales câte o bisericuţă fiind profund devotat ei. Că se mai duce unu şi pe la vecinul, aflând chestii şi împărtăşindu-le cu fraţii din cultul său, asta este misiune grea şi numai cei care chiar se pricep o pot îndeplini.

Am mai observat - sunt bună observatoare - acum nu mai contează ce muzică asculţi - aşa se creau grupuleţele înainte; acum contează de unde îţi iei hainele - aici avem bisericuţa Zara şi Pull&Bear, bisericuţa 15 lei şi bisericuţa Puţin de acolo şi puţin din cealaltă parte; după trecem la telefoane - aici catedrala Iphon şi bisericuţa de lemn a celorlalte aparate. Pot continua mult şi bine, dar ce rost are ?

Nu ştiu unde o să se ajungă cu toată prostia asta, dar îmi place să observ din banca a IV-a, de la geam, această mascaradă şi câteodată îmi mai iau şi căte o gumă cu sare de lămâie ca să mă potrivesc cu peisajul.

La voi cum a început anul? Ce părere aveţi?

Să nu uităm de concurs. Mai este foarte puţin.

Pupici ♥

Mi se pare genial cum se potrivesc challenge-urile astea împreună.

În primul rând vreau să vă spun că am renunţat la Hotel Transilvania pentru că m-a dezamăgit crunt şi asta după doar 84 de pagini. Am decis să nu o mai lungesc aiurea şi am ales o carte random de pe Scribd.

Flăcări şi gheaţă de Johanna Lindsey.

"La câteva mile de coasta de vest a Ţării Galilor şi la stânga de insula Anglesey, se cuibărise, într-o poieniţă, un sătuc. Pe o coastă abruptă a dealului străjuia un conac impunător. Clădirea din piatră cenuşie căuta parcă în jos, către sat, aproape ca o mamă grijulie care nu-şi pierde copilul din priviri.

Satul lenevea în lumina strălucitoare a soarelui amiezii de vară. Nu la fel se întâmpla şi în conacul de pe deal, care chiar şi atunci când soarele îi scălda zidurile aspre şi cenuşii, rămânea rece şi ameninţător. Drumeţii aflaţi în trecere prin partea locului simţeau acelaşi fior rece. Şi astăzi se întâmpla la fel.

Un străin îşi făcea agale drum spre vatra satului, neslăbind din priviri conacul. Dar nu peste mult timp, atenţia bărbatului înalt fu abătută dinspre conacul de pe deal, de agitaţia din jurul lui. Senzaţia de stinghereală i-a fost înlocuită treptat de presentimentul că avea să dea peste norocul mult aşteptat."

Am citit din cartea aceasta 6 capitole fără oprire atunci când am descoperit-o; şi asta doar pentru că era ora 3:30 a.m şi îmi era foarte somn.

Credeţi-mă este genială şi de la sfărşitul capitolului 1 cu siguranţă veţi dori să citiţi din ce în ce mai mult.

Ca să fac un rezumat a ceea ce am citit până acum:

Este vorba despre celţi şi vikingi - am spus cam tot, nu?! - Un război de sute de ani şi un singur celt ce garantează încheierea acestuia, dănd-o pe singura lui fiică în mâinile prinţului vikingilor.

Aceasta era o fire războinică - un fel de Robin Hood feminin - fiind crescută doar de tatăl ei, primind educaţia unui soldat, prea puţin a unei domniţe. Brenna luptă pentru binele oamenilor săi, mai ceva ca un băiat. Căsătoria o sperie dar va reuşi aceasta să-i schimbe firea rebelă şi de neoprit?

Succes mâine tuturor !

Nu ştiu sigur ce este în capul meu dar chiar simţeam nevoia să dezbat un subiect care mă macină de atâta timp şi am prins puţin curaj odată cu sinuciderea lui Simone Battle, membră a trupei G.R.L, care m-a enervat la maxim.

Nu ştiu ce să cred, dar poate mă ajutaţi voi să ajung la o concluzie.

Nu credeam că o să vorbesc despre așa ceva vreodată, sinuciderea fiind un subiect tabu până nu demult; poate mai este și acum, dar și-a cam pierdut din "strălucire".

O întrebare - defapt mai multe, dar acum vorbim doar despre una singură - mă macină pe mine decând am început să pricep ce se întâmplă în jurul meu.

De ce se sinucid vedetele, așa zisele staruri TV aka modele de urmat? De ce? Au tot ceea ce-și poate dori un om: au case de toată frumusețea, mașini scumpe, prieteni/amici numeroși, orice doresc ei.

Știu că banii nu aduc fericirea, dar cand te vezi într-un Lamborghini Reventon, produs în doar 20 de exemplare plimbându-te prin oraș după ce ai participat la un casting pentru un film ce promite să rupă panourile publicitare și pușculița agenției de producție; sau ești condus la unul dintre cele mai scumpe evenimente mondene, care este organizat în cinstrea ta, într-un Bugatti-Veyron 16.4 Grand Sport de 1,46 milioane de euro, te apucă depresia? Serios acum. Nu văd unde e partea rea.

Da, poate au și ei necazurile lor în dragoste, familie, afaceri, dar dacă ar fi să o luăm asa, toți ar trebui să ne punem capăt zilelor - mai ales cei care nu au o felie de pâine să pună seara pe masă; și uite că ăia stau linistiți și mulțumesc pentru viața lor și puținul care îl au.

Nu știu, poate am exagerat. Nici nu știu ce să cred, dar mă deranjează foarte tare comportamentul ăsta de doi bani al persoanelor publice - nu toate - și tot tam-tam-ul pe care îl fac pentru o unghie căzută sau descoperirea aventurilor sexuale ale partenerului de cuplu, după 7 ani de căsnicie. Iar de aici se ajunge la sinucidere pentru că ai prea mulți bani, iar drogurile sunt prea ieftine pentru tine sau descoperi ca nu mai ai nici un rost în viata, cu toate că tu ai peste jumătate de glob care te susține și te urmează, tu fiind un exemplu pentru ei - cam cum s-a întâmplat cu vocalistul de la Nirvana.

Se merită să-ți pui capăt zilelor pentru o pasă proastă când tu îţi permiţi luxul de aţi reface fericirea prin orice mijloace doreşti? Eu sincer nu văd rostul. Nu reușesc să găsesc un motiv plauzibil care să mă contrazică. Poate îl găsiți voi și îl împărtășiți și cu mine.

Speram să se facă o leapşă şi pentru întâmpinarea noului an scolar şi uite ca s-a făcut.

Mulţumesc lui Anddeea, Malina M, Cioburi de Vise, Anca şi Strumphy pentru tag! Mulţi pupici ♥

Reguli:

1. Încorporaţi imaginea tag-ului în postarea voastră.

2. Daţi tag-ul mai departe.

3. Nu menţionaţi aceleaşi cărţi de două ori.

4. Postaţi link-ul cu leapşa completă pe blogul Padeniye.

1. Română: Luaţi cartea preferată de anul acesta şi deschideţi-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieţi jos ceea ce se află acolo, menţionând de unde aţi luat fragmentul.

" Jace o apăsă mai tare în pământ, cu trupul lipit de al ei, bătăile lui de inimă sunând aproape la fel de puternic în urechile sale ca şi zgomotul prăvălirii ruinelor conacului."

Instrumente mortale: Oraşul de sticlă.

2. Geografie: Aţi citit anul acesta (sau în decursul la doi ani) vreo carte cu o copertă verde, care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneţi o fotografie cu ea.

"Femeia în negru" se pune? Haha. Alta nu îmi aduc aminte să fi avut ceva legat de natură pe copertă.

3. Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărţile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care aţi citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?

A fost printre primele cărţi pe care le-am citit integral. Eram destul de mică, nu am înţeles prea multe din ea, dar ştiu că m-a uimit într-un fel. Este vorba despre SS-işti si evrei ce au supravieţuit Holocaustului.

4. Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează şi-ţi dă o stare fresh după; în ciuda faptului că eşti obosit de mori, tot te vei simţi mai bine. Ce carte fresh, uşor de citit, aţi lecturat, şi care v-a plăcut?

Cu siguranţă Născută la miezul nopţii. Mi s-a părut super simplu de citit şi a fost chiar foarte interesantă.

5. Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înţelegi. La ce carte ţi-ar fi greu să renunţi, pentru a învăţa?

Instrumente mortale: Oraşul Oaselor (atât cartea, cât şi filmul)

6. Desen: Să desenezi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar şi în liceu pentru unii. Culorile îţi dădeau imaginaţie aşa că: Ce copertă a unei cărţi o urăşti din tot sufletul, şi ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?

Seria Jocurile Foamei. Nu o urasc, dar nu îmi inspiră nimic şi cred că ar fi multe alte feluri în care ar arăta mult mai bine.

7. Biologie: Tuturor ne plac animalele şi nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguţ sau înspăimântător ar fi el. Postaţi mai jos o imagine a unei cărţi în care apar astfel de vietăţi.

8. Engleză: Mulţi cititori au în bibliotecă literatură internaţională, aşa că presupun că printre sumedeniile de cărţi, se strecoară şi un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieţi-i ideile în trei cuvinte, sau modul de a scrie.

Cassandra Clare. Dinamic, simplu, "asăm"!!!

I love her.

9. Muzică: Să asculţi muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbeşti, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveţi vreo carte care să vă fi făcut să cântaţi (la figurat) de fericire, atunci când aţi terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte?

Să zicem Când dragostea aşteaptă.

10. Dorinţă: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriţi foarte mult să puneţi mâna. Care este aceea şi de ce vreţi atât de mult să o citiţi?

Defapt, sunt două. City of Lost Souls şi City of Heavenly Fire pentru că mor de curiozitate să văd cum se termină povestea asta atât de genială şi ce se întâmplă cu Clary şi Jace!!!

Aici se încheie obsesia mea pentru Instrumente Mortale şi dau tag-ul tuturor celor pe care îi urmăresc şi mă urmăresc pentru că, probabil, majoritatea l-aţi făcut deja.

Sunt atât de fericită că este toamnă şi în natură, nu doar în calendar. Şi cum să începi mai bine o postare de toamnă dacă nu cu o cană de ceai, fierbinte, negru cu lapte şi unt de arahide cu gem de gutui. Papilele mele gustative dansează de fericire!

Într-o seară, Kylie Galen ia parte la o petrecere unde lucrurile nu decurg deloc cum ar trebui, iar asta îi va schimba viaţa pentru totdeauna. Mama ei o trimite la Shadow Falls - o tabără pentru adolescenţii cu probleme. Însă la câteva ore după sosire, devine evident că toţi colegii ei au mai mult decât nişte simple "probleme". Aici, în Shadow Falls, vampirii, vârcolacii, metamorfii, vrăjitoarele şi zânele se antrenează umăr la umăr - învaţă să-şi stăpânească puterile, să-şi controleze magia şi să trăiască în lumea normală.

Kylie nu a simţit niciodată că aparţine acelei lumi, dar, cu siguranţă, locul ei nu este nici aici, alături de o grămadă de ciudaţi paranormali.. Sau este oare? Aceştia insistă că face parte dintre ei şi că a fost adusă în tabără dintr-un motiv anume.

Deşi pentru Kylie nimic nu e limpede, un lucru devine dureros de clar - locul ei e în Shadow Falls.

Născută la miezul nopţii. Sincer, aveam dubii când am început să citesc această carte pentru că nu ştiam mai nimic de ea, decât ce îmi spusese Strumphy şi anume " Mă aşteptam la mai mult şi m-a cam plictisit, iar protagonista este relativ superficială, iar relaţia ei cu cei doi băieţi m-a scos din pepeni. "

Ţin să o contrazic, cel puţin asta este părerea mea. Cartea mi s-a părut foarte interesantă, iar la sfârşit chiar am lăsat, mai mult fără voia mea, o lacrimă să-mi evadeze.

Povestea în general este genială şi mereu pe parcursul lecturii mă întrebam cum ar fi să fiu cu adevărat acolo. Prietenia care se leagă între cele trei fete este într-un crescendo continuu, ajungând nedespărţite. Kylie, Miranda şi Della trebuie să dezlege un mister pentru ca tabăra să nu fie închisă. Acestea sunt ajutate de chipeşul Derek şi "perversul" de Perry (care la inceputul romanului se transformă în pisică ajungând repede lânga sânii lui Kylie). Ca un plus pentru stresul lui Kylie, o fantomă destul de cunoscută ei îşi tot face apariţia şi o terorizează. Dar totul are un sfârşit bun. Este un fel de Ghost Whisperer/Mesaje de dincolo.

Să nu uităm de dragoste. Derek şi Lucas. Oh God.. Cred că şi eu aş fi la fel de nedumerită în privinţa lor. Lucas era tipul rău, aşa cum îi spusese tatăl ei; o înspăimânta, iar Derek, ei bine, Derek era jumătate free/zână putând să-i controleze emoţiile printr-o singură atingere. Kylie ajunge să se sărute cu amândoi (în nişte circumstanţe foarte..whow, vă las pe voi să le descoperiţi), dar unul rămâne până la sfârşit aproape de ea.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la carte este stilul de scriere, foarte la îndemână pentru toate tipurile de librocubicularists.

— N-am spus că eşti perfectă, Kylie. Dumnezeu ştie că şi eu am defectele mele. Dar inimile
noastre vor ca binele să biruiască. Încă ne temem, încă facem greşeli, dar dacă vom asculta ce vor
inimile noastre, vom găsi drumul cel bun.

— Ce s-a întâmplat? Ea clipi, nu băgă de seamă şiretenia lui şi speră că avea să înceapă să
vorbească despre Mandy, ceea ce urma să-i abată gândul de la cum era să-l sărute.
— Păi, ea crede că îmi place de altcineva. Kylie simţi cum i se strânge stomacul.
— Şi aşa e?
— Nu.
E adevărat, o duru răspunsul, dar încercă să nu arate asta. Destul de ciudat, dar sfatul pe care li-l dăduse tuturor, să fie sinceri, părea aproape imposibil de urmat în cazul ei. Poate şi pentru că nu era sigură ce simţea.
— Dar, continuă el, într-un fel, eu am vrut s-o fac să creadă lucrul ăsta.
— De ce? întrebă Kylie.
— Am sperat să o fac geloasă. Am sperat că poate o să mă aprecieze mai mult.
— Şi ţi-a ieşit? întrebă Kylie, care credea că astfel de jocuri nu aveau cum să se termine bine.
— Nu ştiu. Eşti geloasă? Kylie se uită la el.
— Eu... te referi la mine? Clătină din cap. Dar tu şi Mandy sunteţi...
— Prieteni, spuse el.

— Şi n-a mers nicio relaţie?

— Nu. Asta e şmecheria cu dragostea. Merge ca o raţă, măcăne ca o raţă şi miroase ca o raţă. Dar

după ce dormi cu ea vreo lună sau te trezeşti părăsit la altar, începe să miroasă mai degrabă a sconcs.