Nu este prima dată când deţin un blog, dar a trecut mult de atunci. Îl foloseam pentru a scrie întâmplări sau păreri legate de viaţa mea, deloc importantă, dar asta m-a ajutat să-mi personalizez, oarecum, stilul.
Ţin jurnale de 9 ani, ceea ce m-a făcut să-mi exprim opiniile şi sentimentele mai bine în scris, decât în viaţa de zi cu zi. I'm not a good talker.

Consider că blogging-ul este o artă, iar puţini sunt cei care reuşesc să transmită ceva, sau măcar să se facă înţeleşi, doar prin simpla scriere a unor cuvinte.
Am început sa redactez eseuri pompoase pentru şcoală şi nu înţelegeam cum de ceilalţi sunt atât de banali în exprimare. Niciodată nu am stat să tocesc expresii, pur şi simplu citeam cărţi şi incă o fac.
În scurt timp am devenit redactor la revista şcolii luând interviuri profesorilor, sau elevilor minune, dar din păcate nu a mers prea bine iar toată această "afacere" a căzut.

Ceea ce încerc eu să spun, în afara faptului că cititul te poate ridica o treaptă mai sus pe scara socială, scoţând din tine tiparul omului banal, este că dacă ai un blog, eşti blogger, postezi constant iar lumea apreciază ceea ce scrii, ar trebui să fi foarte mândru de tine, de ceea ce faci si ceea ce creierul tău poate realiza. Sunteţi nişte oameni speciali, iar ăsta ar trebui să fie primul gând care vă trece prin minte dimineaţa.

Vă mulţumesc pentru faptul că îmi urmăriţi blogul, că îmi citiţi prostiile, pentru faptul că sunteţi oameni frumoşi, sperând să fim cât mai mulţi, şi nu în ultimul rând, pentru faptul ca ajutaţi la crearea unei asemenea comunitaţi !

Lumea are nevoie de noi !

“We write to taste life twice, in the moment and in retrospect.”― Anaïs Nin