Reality? pff... Boooring

Inspirată din viața unui personaj istoric real, având în fundal o dramă de familie și imaginea neasteptată a unui triunghi amoros, Eu sunt fiica lui Rembrandt spune povestea încercărilor unei tinere de a ieși în lume, de a scăpa din umbra tatălui ei: un pictor genial, în același timp un om imprevizibil și neînțeles precum întâmplările vieții.

După ce mama îi moare de ciumă și fratele pleacă să se stabi­lească într-un loc îndepărtat, Cornelia van Rijn, o fată de nici 14 ani, își dă seama că nu mai are nici un prieten sau confident, cu excepția tatălui ei, un om foarte dificil. Ajuns în dizgrația clasei privilegiate din Amsterdam pentru că refuza să-și ajusteze arta la gusturile patronilor culturali, Rembrandt van Rijn e acum, din câte se bârfește, la un pas de nebunie și nu o mai are decât pe fiica lui. Însă și ea e bântuită de propriile secrete scandaloase, găsindu-și bucuria doar în întâlnirile tainice cu Carel, fiul unui magnat al comerțului naval. Dar în viața ei mai este cineva: Neel, ultimul ucenic al tatălui său, al cărui devotament nezdruncinat față de Rembrandt o uimește și o emoționează profund. Eu sunt fiica lui Rembrandt se sprijină îndeaproape pe evenimentul istoric, pe fundalul căruia creează un scenariu despre maturizarea și emanciparea unei femei de sub umbra copleșitoare a tatălui ce amenință să îi eclipseze toate visele.

      A fost primul roman istoric ficțional pe care l-am citit și am rămas surprinsă, Mi-a plăcut în mare parte, povestea este una cu totul specială iar autoarea chiar a reușit să mă aducă și pe mine alături de Cornelia în Amsterdamul anilor 1600.

      Cornelia este o fată de doar 14 ani, dar înțelepciunea ei a ajutat-o enorm în multe momente. Nu știu dacă și asta este ficțiune, sau copilele din zilele acelea erau chiar atât de istețe și mature. Fiind nevoită să stea mai mult pe lângă tatăl ei, să facă mâncare și treburile casei după moartea mamei, tânăra Cornelia nu prea cunoaște parte bună a orașului. Într-o zi când îi fură tabloul tatălui ei pentru al vine la îndemnurile fratelui ei, Cornelia îl întâlnește pe Carel. Diferența dintre ei este semnificativă, iar într-o lume în care verișorii se căsătoreau doar ca moștenirea să rămână tot în familie, se subînțelege că această relație nu are nici o șansă. Copil fiind își pune baza pe sentimente nu rațiune, iar când are nevoie cel mai mult de el, tânărul îi închide ușa în față. 

      Singurul care rămâne lângă ea în tot acest timp, este Neel, elevul tatălui ei și singurul. Nu este de mirare că a rămas când toți îl criticau pe Rembrandt pentru picturile sale, ci chiar se poate vedea de la începu că Neel este acolo pentru Cornelia. Și ea observă, dar nu bagă în seamă și are momente când fuge de el. 

      Când cea de-a doua persoană din familia ei moare din cauza ciumei, Cornelia fuge, iar singurul care o primește în casa lui este Nicolaes Bruyningh, unchiul lui Carel, care are un secret bine ascuns și pe care îl împărtășește cu tânăra. Este un lucru care îi poate salva viața și care îi poate transforma visele în realitate, dar îl refuză și alege să rămână ”fiica tatălui ei”. 

      Povestea Corneliei van Rijn este într-o continua ascensiune, iar sfârșitul este exact cum te-ai aștepta să fie. O carte frumoasă, o poveste intersantă despre decadența unui pictor renumit și puterea acestuia de ași urma destinul fără a lua în considerare posibilitatea de a fi altfel la dorința celorlalți.

3/5

” Arunc o privire spre rochia mea cafenie de lână și șorțul subțire, apoi la Tata, cu surtucul punctat cu vopsea, pătat cu bere, strâmt de stă să-i plesnească pe burtă, cu urmele însângerate de brici pe bărbie. Alcătuim o apariție ridicolă - doi cerșetori și un cărucior cu vechituri - în timp ce ne apropiem de treptele pridvorului. ”

” Mă gândesc la ziua când a venit să-și comande la el portretul un negustor de la Compania Indiilor de Est. Când a văzut tablourile de pe pereți, a spus că dorea ceva mai modern, mai neted, mai puțin încărcat cu cocoloașe. Tata a aruncat după el cu un castron, ratându-l la un fir de păr și țipând că-i dă el cocoloașe. ”

” - Contrastul între lumină și întuneric, primul principiu al picturii. Ce e lumina fără întunericul care o scoate în evidență? La fel e și cu bucuria și durerea. Cum poți savura bucuria dacă n-ai cunoscut niciodată durerea? ”

” Tata este, pentru mine, o carte închisă. El va rămâne sus, abandonat de Dumnezeu și de mine, un om bătrân cu tablourile lui. Eu voi sta jos cu rufele mele, cu cărțile și motanul. Vom exista în aceeași locuință, dar vom trăi singuri, deși nu ne despart decât niște pereți umezi, mândria noastră și trecutul nostru. ”

Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem.

Liberi să alegem inclusiv ce e greșit.

Data apariției: Noiembrie 2015

Autor: Lauren Oliver

Gen: YA

Nr. pagini: 384

      Al treilea și ultimul volum din seria Delirium își împarte acțiunea pe două fronturi total diferite: frontul Lenei și frontul Hannei. În timp ce prima încerca să își mențină puterile într-o luptă continuă pentru supraviețuire în Sălbăticie, cea de-a doua dormea într-un pat moale, fără vise.

      După ce descoperă că Alex este în viață, Lena știe că alegerea dintre el și Julien nu este tocmai o idee bună și nici nu ar putea să o facă. Hana realizează, la rândul ei, că această căsătorie programată cu mult timp în urmă o să-i aducă doar nefericire.

       Una este liberă, cealaltă vindecată.

     Din păcate trebuie să-mi încep părerea cu ceva negativism. Nu mi-a plăcut Requiem, mi s-a părut că Lauren nu a avut timp să scrie mai mult, iar cartea la sfârșit este pur și simplu tăiată. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar a fost o dezamăgire cruntă. Aproape o promisiune că nu o să mai fac greșeala de a citi ceva al autoarei. 

     Credeam că va fi una dintre seriile mele favorite...

      Cuprinsul a fost okay, am cam tras de mine să-l parcurg. Majoritatea lucrurilor se întâmplă în Sălbăticie, ceea ce ar fi putut fi si mai interesant. Poate exagerez, dar voiam parcă mai multă acțiune din partea triunghiului amoros. Începuse bine, dar pe parcurs s-a cam stricat. Am crezut că își revine la sfârșit, dar la sfârșit nu s-a întâmplat nimic. 

     Nu știu dacă se observă, dar sunt mai revoltată decât ar trebui să fiu. Am iubit primul volum, dar l-am urât pe ultimul. Măcar dacă murea unul dintre ei, dar nici măcar atât! Am urmărit acțiunea cu sufletul la gură ca să rămân cu ochii în soare, dar poate așa trebuia să fie - să îți imaginezi tu cum ar fi sfârșitul, ceea ce e o prostie. 

      Mă așteptam la mai mult.. Mult mai mult. Dacă mai există o continuare și eu nu știu, vă rog să mă anunțați.

      Ultimul capitol este narat de Alex mărturisind că singurul lucru care l-a ținut în viață a fost Ea, dar atât. Nici un fel de continuare sau măcar o mică ideea despre ce s-a întâmplat după ce și-au împărtășit iubirea, iar ea a fugit cu Grace la zidul unde era Julien.

      Am nevoie de o pereche de ochelari heliomați pentru că Lauren chiar m-a lăsat cu ochii în soare. Ba dum tss!

2,5/5

Caștigătorul esteee:

Yuki,

Felicitări! 

      Aștept un mesaj pe Facebook cu datele tale de contract, adresă etc! ♥ Dar aștept și din partea celorlalte 4 persoane un mesaj pentru a le înmâna cartea PDF. ♥

      Un început de săptămână minunat!

PS:

Facebook-ul meu







Cartea câștigată:


















Cartea PDF:

" Scout Finch, martoră la întâmplările dramatice declanşate într-un mic orăşel sudist atunci când un barbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să ţină piept unor prejudecăţi până atunci latente şi, din acest moment, Scout şi fratele ei, Jem, sunt atrasi într-o succesiune rapidă de evenimente care le depăşesc înţelegerea. Pe timpul procesului, orăşelul decade treptat în grotesc şi violenţă, însă există oameni care nu se lasă contaminaţi de setea de linsaj generală, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, şi totodată cititorilor, un punct de vedere empatic şi echilibrat. "

Succes! ♥

Încerc să alung amintirea coșmarului meu, gândurile la Alex, gândurile la Hana și la fosta mea școală, să le alung, să le alung, cum m-a învățat Raven.

 Vechea mea viață nu mai există. Dar și vechea Lena e moartă. Am îngropat-o. Am lăsat-o dincolo de gard, în spatele unui zid de fum și flăcări.

Data apariției: Iulie 2015

Autor: Lauren Oliver

Gen: YA

Nr. pagini: 336

      Long time no see pentru că facultatea începe să ia din ce în ce mai mult din mine și am ajuns la stadiul în care implor sa se termine totul mai repede ca să mă angajez (acolo știu sigur că nu e atât de mult stres). Și mă uit la vloggeri străini care se plâng că pleacă în călătorii prin toată lumea pentru a filma ceva sau eu știu, și că este atât de obositor. Aș vrea să fac schimb. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și pentru mesajele de încurajare.

      Spoiler alert pentru cei care nu au citit #1 !!!

      Nu știu dacă ați observat dar pentru seria asta nu am folosit și nici nu voi folosi imaginile de la editurile românești pentru că pozele alea de pe copertă mă duc cu gândul doar la zâne și elfi și asta n-are nici o legatură. 

      Mi-a plăcut destul de mult primul volum, dar în al doilea după primele 100 de pagini nu prea îmi puneam baza. La cât de multă acțiune a fost în el tot mi s-a părut puțin meh și mi-a fost destul de greu să-l citesc sau lene; cred că asta în mare parte.

      Lena ajunge în Sălbăticie și îl lasă cu greu în urmă pe Alex care este prins și omorât (cel puțin asta crede ea) de către apărătorii legii. Aici ea este salvată de un grup de oameni ce o îngrijesc și îi oferă o nouă șansă la viață. Iarna este grea în aceste ținuturi, dar tânăra reușește să meargă până la capăt și să ajungă din nou în rândul lumii sub o altă identitate, gândindu-se mereu că asta ar fi vrut Alex pentru ea. 

      Revenind în oraș se infiltrează într-o organizație menită să distrugă Rezistența și pe toți cei care nu se supun tratamentului. Îl întâlnește pe Julien, băiatul președintelui organizației și împreună trec printr-o succesiune de întâmplări plăcute și mai puțin plăcute. 

      Finalul îți dă un K.O total. Eram pe cale să abandonez lectura, dar asta.. Asta mi-a schimbat părerea total și m-a facut să exclam zgomotos prin toată casa (ceea ce este puțin ciudat, dar se înțelege). A fost o bucurie, a fost ceea ce asteptam în tot acest timp!

      Julien este salvat iar Alex revine cumva în viața Lennei. Ne așteaptă un triunghi amoros ciudat care se va petrece ori în sălbăticie, ori în orașul îngrădit dar sunt tareeee curioasă cum o să meargă lucrurile până la capăt. 

      Sper să îi dați și voi o șansă pentru că în ciuda faptului că poate nu este cea mai buna serie YA, sau în topul celorlalte criterii, este o serie frumoasă care vine cu ceva nou și are o poveste interesantă care în volumul 3 sunt sigură că va ajunge la apogeu.

      O săptămână super să aveți! ♥

Hallo!

Nu am mai făcut de mult timp un tag, iar dacă tot l-am găsit am zis ”De ce nu?„

L-am furat de la Daria (Cărțile Nopții), iar voi îl puteți fura oricând de la mine.

Să începem.

      Ronțăitul frunzelor: Lumea este plină de culoare. Alege o carte care are roșu, portocaliu și galben pe copertă.

      Vreme confortabilă: Este în sfârșit suficient de rece pentru a-ți pune haine confortabile. Ce carte îți dă emoții călduroase?

      Căderea furtunii: Vântul vâjâie și ploaia cade puternic. Alege cartea preferată sau un gen care îți place să o citești într-o zi furtunoasă.

      Aer răcoros proaspăt: Cine e cel mai tare personaj cu care ai vrea să faci schimb?

      Paltoane, fulare, mănuși: Vremea s-a transformat în rece și e timpul să ne îmbrăcăm. Care e coperta unei cărți cu care ți-a fost cel mai jenant să apari în public?

      Nu cred ca a existat așa ceva.

      Dovleac condimentat: Care este mâncarea/mâncărurile tale favorite în timpul toamnei?

      Plăcinta cu mere, plăcinta cu dovleac, măr copt.