vineri, 23 decembrie 2016

Recenzie: Eu sunt fiica lui Rembrandt (LYNN CULLEN)

Inspirată din viața unui personaj istoric real, având în fundal o dramă de familie și imaginea neasteptată a unui triunghi amoros, Eu sunt fiica lui Rembrandt spune povestea încercărilor unei tinere de a ieși în lume, de a scăpa din umbra tatălui ei: un pictor genial, în același timp un om imprevizibil și neînțeles precum întâmplările vieții.
După ce mama îi moare de ciumă și fratele pleacă să se stabi­lească într-un loc îndepărtat, Cornelia van Rijn, o fată de nici 14 ani, își dă seama că nu mai are nici un prieten sau confident, cu excepția tatălui ei, un om foarte dificil. Ajuns în dizgrația clasei privilegiate din Amsterdam pentru că refuza să-și ajusteze arta la gusturile patronilor culturali, Rembrandt van Rijn e acum, din câte se bârfește, la un pas de nebunie și nu o mai are decât pe fiica lui. Însă și ea e bântuită de propriile secrete scandaloase, găsindu-și bucuria doar în întâlnirile tainice cu Carel, fiul unui magnat al comerțului naval. Dar în viața ei mai este cineva: Neel, ultimul ucenic al tatălui său, al cărui devotament nezdruncinat față de Rembrandt o uimește și o emoționează profund. Eu sunt fiica lui Rembrandt se sprijină îndeaproape pe evenimentul istoric, pe fundalul căruia creează un scenariu despre maturizarea și emanciparea unei femei de sub umbra copleșitoare a tatălui ce amenință să îi eclipseze toate visele.



      A fost primul roman istoric ficțional pe care l-am citit și am rămas surprinsă, Mi-a plăcut în mare parte, povestea este una cu totul specială iar autoarea chiar a reușit să mă aducă și pe mine alături de Cornelia în Amsterdamul anilor 1600.

      Cornelia este o fată de doar 14 ani, dar înțelepciunea ei a ajutat-o enorm în multe momente. Nu știu dacă și asta este ficțiune, sau copilele din zilele acelea erau chiar atât de istețe și mature. Fiind nevoită să stea mai mult pe lângă tatăl ei, să facă mâncare și treburile casei după moartea mamei, tânăra Cornelia nu prea cunoaște parte bună a orașului. Într-o zi când îi fură tabloul tatălui ei pentru al vine la îndemnurile fratelui ei, Cornelia îl întâlnește pe Carel. Diferența dintre ei este semnificativă, iar într-o lume în care verișorii se căsătoreau doar ca moștenirea să rămână tot în familie, se subînțelege că această relație nu are nici o șansă. Copil fiind își pune baza pe sentimente nu rațiune, iar când are nevoie cel mai mult de el, tânărul îi închide ușa în față. 

      Singurul care rămâne lângă ea în tot acest timp, este Neel, elevul tatălui ei și singurul. Nu este de mirare că a rămas când toți îl criticau pe Rembrandt pentru picturile sale, ci chiar se poate vedea de la începu că Neel este acolo pentru Cornelia. Și ea observă, dar nu bagă în seamă și are momente când fuge de el. 

      Când cea de-a doua persoană din familia ei moare din cauza ciumei, Cornelia fuge, iar singurul care o primește în casa lui este Nicolaes Bruyningh, unchiul lui Carel, care are un secret bine ascuns și pe care îl împărtășește cu tânăra. Este un lucru care îi poate salva viața și care îi poate transforma visele în realitate, dar îl refuză și alege să rămână ”fiica tatălui ei”. 

      Povestea Corneliei van Rijn este într-o continua ascensiune, iar sfârșitul este exact cum te-ai aștepta să fie. O carte frumoasă, o poveste intersantă despre decadența unui pictor renumit și puterea acestuia de ași urma destinul fără a lua în considerare posibilitatea de a fi altfel la dorința celorlalți.

3/5

” Arunc o privire spre rochia mea cafenie de lână și șorțul subțire, apoi la Tata, cu surtucul punctat cu vopsea, pătat cu bere, strâmt de stă să-i plesnească pe burtă, cu urmele însângerate de brici pe bărbie. Alcătuim o apariție ridicolă - doi cerșetori și un cărucior cu vechituri - în timp ce ne apropiem de treptele pridvorului. ”

” Mă gândesc la ziua când a venit să-și comande la el portretul un negustor de la Compania Indiilor de Est. Când a văzut tablourile de pe pereți, a spus că dorea ceva mai modern, mai neted, mai puțin încărcat cu cocoloașe. Tata a aruncat după el cu un castron, ratându-l la un fir de păr și țipând că-i dă el cocoloașe. ”

” - Contrastul între lumină și întuneric, primul principiu al picturii. Ce e lumina fără întunericul care o scoate în evidență? La fel e și cu bucuria și durerea. Cum poți savura bucuria dacă n-ai cunoscut niciodată durerea? ”

” Tata este, pentru mine, o carte închisă. El va rămâne sus, abandonat de Dumnezeu și de mine, un om bătrân cu tablourile lui. Eu voi sta jos cu rufele mele, cu cărțile și motanul. Vom exista în aceeași locuință, dar vom trăi singuri, deși nu ne despart decât niște pereți umezi, mândria noastră și trecutul nostru. ”

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Recenzie: Requiem, seria DELIRIUM #3 (LAUREN OLIVER)

A treia parte din trilogia Delirium.
Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem.
Liberi să alegem inclusiv ce e greșit.
Data apariției: Noiembrie 2015
Autor: Lauren Oliver
Gen: YA
Nr. pagini: 384


      Al treilea și ultimul volum din seria Delirium își împarte acțiunea pe două fronturi total diferite: frontul Lenei și frontul Hannei. În timp ce prima încerca să își mențină puterile într-o luptă continuă pentru supraviețuire în Sălbăticie, cea de-a doua dormea într-un pat moale, fără vise.
      După ce descoperă că Alex este în viață, Lena știe că alegerea dintre el și Julien nu este tocmai o idee bună și nici nu ar putea să o facă. Hana realizează, la rândul ei, că această căsătorie programată cu mult timp în urmă o să-i aducă doar nefericire.
       Una este liberă, cealaltă vindecată.

     Din păcate trebuie să-mi încep părerea cu ceva negativism. Nu mi-a plăcut Requiem, mi s-a părut că Lauren nu a avut timp să scrie mai mult, iar cartea la sfârșit este pur și simplu tăiată. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar a fost o dezamăgire cruntă. Aproape o promisiune că nu o să mai fac greșeala de a citi ceva al autoarei. 
     Credeam că va fi una dintre seriile mele favorite...
      Cuprinsul a fost okay, am cam tras de mine să-l parcurg. Majoritatea lucrurilor se întâmplă în Sălbăticie, ceea ce ar fi putut fi si mai interesant. Poate exagerez, dar voiam parcă mai multă acțiune din partea triunghiului amoros. Începuse bine, dar pe parcurs s-a cam stricat. Am crezut că își revine la sfârșit, dar la sfârșit nu s-a întâmplat nimic. 
     Nu știu dacă se observă, dar sunt mai revoltată decât ar trebui să fiu. Am iubit primul volum, dar l-am urât pe ultimul. Măcar dacă murea unul dintre ei, dar nici măcar atât! Am urmărit acțiunea cu sufletul la gură ca să rămân cu ochii în soare, dar poate așa trebuia să fie - să îți imaginezi tu cum ar fi sfârșitul, ceea ce e o prostie. 
      Mă așteptam la mai mult.. Mult mai mult. Dacă mai există o continuare și eu nu știu, vă rog să mă anunțați.
      Ultimul capitol este narat de Alex mărturisind că singurul lucru care l-a ținut în viață a fost Ea, dar atât. Nici un fel de continuare sau măcar o mică ideea despre ce s-a întâmplat după ce și-au împărtășit iubirea, iar ea a fugit cu Grace la zidul unde era Julien.
      Am nevoie de o pereche de ochelari heliomați pentru că Lauren chiar m-a lăsat cu ochii în soare. Ba dum tss!
2,5/5

”Mereu suntem împinși pe un drum sau altul (...)Dar poate că fericirea nici nu stă în alegeri. Poate că stă în ficțiune, în a te preface: că oriunde am ajunge, acolo am vrut, de fapt, să ajungem.„

”E o poveste monstruoasă, în care el s-a întors la mine sub forma unei ființe născute din teroare, făcută bucăți și apoi lipită la loc, plină de ură. Dar mă voi trezi, iar el va fi aici, întreg, din nou al meu.”

”— Ea nu e responsabilitatea ta, zice pe un ton neutru.
În loc să mă facă să mă simt mai bine, răspunsul lui înrăutățește lucrurile. În ciuda celor întâmplate în noaptea asta, un lucru stupid, simplu, mă face să îmi vină să plâng: nu a negat că e iubita lui.(...)
Mi-am regăsit furia. Mă agăț de ea, o las să mă tragă după ea, mergem mână în mână.
— Și de ce îți pasă? Mă urăști.
Alex se uită la mine.
— Chiar nu înțelegi, nu?
Vocea lui e dură.(...)
— Nu înțeleg ce?
— Las-o baltă.”

”Oamenii nu ar trebui să se schimbe. Asta e frumusețea găsirii unei perechi, oamenii pot fi aduși împreună, preocupările lor pot fi făcute să se intersecteze, diferențele dintre ei minimizate. Asta promite vindecarea. Dar e o minciună.”

”Acesta e trecutul: se mișcă, se apropie, se îndepărtează. Dacă nu ești atent, te va îngropa. Este unul dintre scopurile operației: mătură tot, îndepărtează trecutul și toată durerea. Dar vindecarea funcționează diferit la fiecare; și nu funcționează perfect.”

”Dărâmați zidurile.
În fond, asta e ideea. Nu știi ce se va întâmpla dacă dărâmi zidurile; nu poți vedea prin ele pe partea cealaltă, nu știi dacă vei obține libertate sau ruină, soluții sau haos. Ar putea fi raiul sau distrugerea.
Dărâmați zidurile.
Altfel, s-ar putea să trăiți unul lângă altul în teamă, construind baricade împotriva necunoscutului, rostind rugăciuni care să vă apere de întuneric, spunând versete ale fricii și ale opresiunii. Altfel, s-ar putea ca niciodată să nu cunoașteți iadul, dar nu veți găsi nici raiul. Nu veți ști ce înseamnă aerul proaspăt și zborul.”

duminică, 4 decembrie 2016

Câștigător concurs!

      E puțin cam târziu, dar de abia acum am apucat să mă pun în fața calculatorului. Mulțumesc celor care au participat (au foat foarte putini, dar probabil urmatorul va fi mai special, cu o carte mai speciala și mai de actualiate).
      Celor care au comentat. de asemenea. la postarea respectivă (cu concursul) le mulțumesc pentru că s-au gândit la mine și le voi trimite și lor o carte în format PDF.

      Participanți:
Laura
Denisa Den
Yuki Black

Caștigătorul esteee:
Yuki,
Felicitări! 

      Aștept un mesaj pe Facebook cu datele tale de contract, adresă etc! ♥ Dar aștept și din partea celorlalte 4 persoane un mesaj pentru a le înmâna cartea PDF. ♥
      Un început de săptămână minunat!

PS:

Facebook-ul meu







Cartea câștigată:


















Cartea PDF:

luni, 28 noiembrie 2016

Concurs!!!



      Că tot vine Moș Nicolae și pentru că n-am mai făcut un concurs de muuult timp, am decis să pun la bătaie un roman foarte cunoscut, o capodoperă literară.

" Scout Finch, martoră la întâmplările dramatice declanşate într-un mic orăşel sudist atunci când un barbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să ţină piept unor prejudecăţi până atunci latente şi, din acest moment, Scout şi fratele ei, Jem, sunt atrasi într-o succesiune rapidă de evenimente care le depăşesc înţelegerea. Pe timpul procesului, orăşelul decade treptat în grotesc şi violenţă, însă există oameni care nu se lasă contaminaţi de setea de linsaj generală, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, şi totodată cititorilor, un punct de vedere empatic şi echilibrat. "

     Cum momentan blogul este cam pustiu din cauza școlii, facultății etc voi astepta până ne strângem câțiva, dar inițial data în care voi anunța câștigătorul este 04 nov. 2016.

      Ca să poți intra în competiție trebuie să:
⤖ comentezi la minim 5 postări
⤖ să urmărești blogul, evident
⤖ să dai un share pe unde poți

Succes! ♥

luni, 21 noiembrie 2016

Recenzie - Pandemonium, seria DELIRIUM #2 (LAUREN OLIVER)


Încerc să alung amintirea coșmarului meu, gândurile la Alex, gândurile la Hana și la fosta mea școală, să le alung, să le alung, cum m-a învățat Raven.

 Vechea mea viață nu mai există. Dar și vechea Lena e moartă. Am îngropat-o. Am lăsat-o dincolo de gard, în spatele unui zid de fum și flăcări.

Data apariției: Iulie 2015
Autor: Lauren Oliver
Gen: YA
Nr. pagini: 336

      Long time no see pentru că facultatea începe să ia din ce în ce mai mult din mine și am ajuns la stadiul în care implor sa se termine totul mai repede ca să mă angajez (acolo știu sigur că nu e atât de mult stres). Și mă uit la vloggeri străini care se plâng că pleacă în călătorii prin toată lumea pentru a filma ceva sau eu știu, și că este atât de obositor. Aș vrea să fac schimb. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și pentru mesajele de încurajare.

      Spoiler alert pentru cei care nu au citit #1 !!!
      Nu știu dacă ați observat dar pentru seria asta nu am folosit și nici nu voi folosi imaginile de la editurile românești pentru că pozele alea de pe copertă mă duc cu gândul doar la zâne și elfi și asta n-are nici o legatură. 

      Mi-a plăcut destul de mult primul volum, dar în al doilea după primele 100 de pagini nu prea îmi puneam baza. La cât de multă acțiune a fost în el tot mi s-a părut puțin meh și mi-a fost destul de greu să-l citesc sau lene; cred că asta în mare parte.

      Lena ajunge în Sălbăticie și îl lasă cu greu în urmă pe Alex care este prins și omorât (cel puțin asta crede ea) de către apărătorii legii. Aici ea este salvată de un grup de oameni ce o îngrijesc și îi oferă o nouă șansă la viață. Iarna este grea în aceste ținuturi, dar tânăra reușește să meargă până la capăt și să ajungă din nou în rândul lumii sub o altă identitate, gândindu-se mereu că asta ar fi vrut Alex pentru ea. 
      Revenind în oraș se infiltrează într-o organizație menită să distrugă Rezistența și pe toți cei care nu se supun tratamentului. Îl întâlnește pe Julien, băiatul președintelui organizației și împreună trec printr-o succesiune de întâmplări plăcute și mai puțin plăcute. 
      Finalul îți dă un K.O total. Eram pe cale să abandonez lectura, dar asta.. Asta mi-a schimbat părerea total și m-a facut să exclam zgomotos prin toată casa (ceea ce este puțin ciudat, dar se înțelege). A fost o bucurie, a fost ceea ce asteptam în tot acest timp!

      Julien este salvat iar Alex revine cumva în viața Lennei. Ne așteaptă un triunghi amoros ciudat care se va petrece ori în sălbăticie, ori în orașul îngrădit dar sunt tareeee curioasă cum o să meargă lucrurile până la capăt. 
      Sper să îi dați și voi o șansă pentru că în ciuda faptului că poate nu este cea mai buna serie YA, sau în topul celorlalte criterii, este o serie frumoasă care vine cu ceva nou și are o poveste interesantă care în volumul 3 sunt sigură că va ajunge la apogeu.

      O săptămână super să aveți! ♥

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Leapșa - Fall Time Cozy Time Book Tag



Hallo!

Nu am mai făcut de mult timp un tag, iar dacă tot l-am găsit am zis ”De ce nu?„
L-am furat de la Daria (Cărțile Nopții), iar voi îl puteți fura oricând de la mine.
Să începem.


      Ronțăitul frunzelor: Lumea este plină de culoare. Alege o carte care are roșu, portocaliu și galben pe copertă.


      Vreme confortabilă: Este în sfârșit suficient de rece pentru a-ți pune haine confortabile. Ce carte îți dă emoții călduroase?


      Căderea furtunii: Vântul vâjâie și ploaia cade puternic. Alege cartea preferată sau un gen care îți place să o citești într-o zi furtunoasă.


      Aer răcoros proaspăt: Cine e cel mai tare personaj cu care ai vrea să faci schimb?


      Băutură fierbinte de mere: Ce roman cunoscut vrei să devină următoarul cel mai mare, cel mai tare lucru?

      Paltoane, fulare, mănuși: Vremea s-a transformat în rece și e timpul să ne îmbrăcăm. Care e coperta unei cărți cu care ți-a fost cel mai jenant să apari în public?

      Nu cred ca a existat așa ceva.

      Dovleac condimentat: Care este mâncarea/mâncărurile tale favorite în timpul toamnei?

      Plăcinta cu mere, plăcinta cu dovleac, măr copt.

miercuri, 2 noiembrie 2016

Recenzie - Delirium (LAUREN OLIVER) ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„


Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. 

și întotdeauna am crezut asta.

Până acum.

Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fracțiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.

Data apariției: Mai 2014
Autor: Lauren Oliver
Gen: Young Adult, Romance, Fantasy, Fiction
Nr. pagini: 432


      Ca în majoritatea cazurilor, și nu prea, am vrut de foarte mult timp să încep această serie. Am auzit de ea des, mai ales la timpul ei, dar niciodată nu m-a făcut să zic ”She's the one!” până acum câteva zile când am pus piciorul în prag. 
      Am terminat-o cam în doua-trei zile și ținând cont că am mai trecut pe la facultate și am avut și alte treburi, eu cred că e destul de bine. 

      Ca să încerc să parez ce a zis un nene la Ramcon, nu sunt critic literar, nu am școli de litere. nu sunt mai presus de profesorii universitari, dar cred ca Lauren ar fi a naibii de mândră de mine și de noi, în general, care îi comentăm capodoperele, pentru că până la urmă noi contăm, noi suntem așa-ziși ”fani”, noi cumpărăm, noi devorăm și noi cerem mai mult. 

      Nu știam la ce să mă aștept, nu știam dacă o să-mi placă, dacă o voi termina, iar acum deja m-am apucat de volumul 2. 

      Tânăra Lena, un copil model cu un trecut sumbru de care nu mai vrea să-și reamintească, dar care până la urmă ajunge să cadă îl el, se îndrăgostește de un Invalid, lucru interzis și pedepsit aspru în societate (o boală care trebuie tratată imediat) o face pe aceasta să-și dorească să trăiască în Sălbăticie, lasându-și în urmă ce a mai rămas din familia ei. Nu este o misiune ușoară pentru că poliția, sistemul și toți oamenii sunt împotriva ei, iar unele decizii pot avea urmări groaznice.
      Nu am prea multe de spus, am extras cateva paragrafe foarte interesante care sper să vă convingă să o citiți. Veți putea vedea din ele schimbarea de atitudine și gândire care se produce pe tot parcursul romanului cu Lena și care pe mine m-a impresionat. Mi-a plăcut foarte mult, a fost o surpriză plăcută și sper ca în continuare să fie la fel.

      Să nu uităm, există și un film (trailer aici) pe care de abia aștept să-l văd! Ador filmele făcute după cățile care îmi plac, chiar dacă nu se ridică la nivelul lor. 



          ”Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea. Știi asta, nu-i așa?„

          ”Totul mi se va fi șters din minte, iar eu voi 

renaște la viață ca o pasăre ce-și ia zborul spre cer. 

Asta nu înțelege prietena mea și nici n-a înțeles vreodată. 
Pentru unii dintre noi, nu este vorba doar despre deliria. Unii 
dintre noi, cei aleși de soartă, au șansa la o nouă viață, mai 
frumoasă, mai armonioasă și mai bună. Vindecată, refăcută și 
desăvârșită ca o bucată de fier modelată de focul mistuitor. 
Iată tot ce-mi doresc, tot ce mi-am dorit vreodată. Iată ce ne 
promite tratamentul tămăduitor.„

          ”Să vă mai spun un secret, asta pentru binele vostru. Ați putea 

crede că trecutul are ceva de spus, ceva ce trebuie să ascultați, 

ceva rostit în șoaptă, ceva legat de tărâmuri pustii, ceva ce 
trebuie să descifrați și să înțelegeți. 
Dar eu știu prea bine adevărul, îl știu din nopțile bântuite de 
friguri. Știu că trecutul te trage în prăpăstii de unde nu există 
scăpare, te face să te agăți cu disperare de șoaptele frunzelor și 
șuierul vântului, încercând parcă să descifrezi un anumit cod, să 
pui laolaltă piesele unui joc de puzzle, să lipești bucățile unui 
vas făcut țăndări. Dar totul e în zadar. Trecutul este doar o 
povară grea ca o piatră. 
Urmați-mi sfatul: Dacă auziți glasul trecutului, dacă îi simțiți 
freamătul și atingerea, cel mai bun lucru pe care îl puteți face, 
singurul, de altfel, este să fugiți mâncând pământul.„

         ”Prefer să mor după propria mea voință decât să trăiesc 

supunându-mă voinței lor.„

          ”Puteți să ridicați ziduri până la cer și tot 

voi reuși să găsesc o cale de scăpare. Puteți să mă legați cu mii 

de frânghii, dar tot voi reuși să mi le rup. Și sunt mulți ca noi, 
mai mulți decât vă imaginați. Oameni care se încăpățânează să 
creadă. Oameni care se încăpățânează să viseze. Oameni care 
știu să iubească într-o lume fără ziduri, oameni care știu să 
iubească într-o lume plină de ură, oameni care știu să iubească 
și să dărâme barierele negativismului, ale deznădejdii și fricii.„


sâmbătă, 22 octombrie 2016

Recenzie - Origin, Seria LUX #4 (JENNIFER L. ARMENTROUT)

Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.
După raidul reușit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în fața tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.
Tot ce poate face Katy e să supraviețuiască.
Data apariției: Martie 2016
Autor: Jennifer L. Armentrout
Gen: Fantasy
Nr. pagini: 432
      Spoiler alert !!! (pentru cei care nu au citit volumele anterioare)

      Țin să spun că am avut așteptări puțin mai mari de la acest volum, pentru că primele trei mi-au plăcut la nebunie - nu spun că n-a fost bun, dar eh.. ceva lipsește acolo. 

      În ultima lor încercare de a o salva pe prietena lui Dawson (fratele geamăn al lui Daemon) din organizația Daedalus, Katy este prinsă și rămane captivă în sediul lor, urmand ca peste ceva timp să fie mutată în Zona 51. Aici este sediul central unde au loc experimente pe diferiți pacienți pămanteni și luxeni. Aici Katy trebuie să lupte pentru a supraviețui, să omoare luxeni/hibrizi sau să fie aproape omorată de ei. Bineînțeles că Daemon nu acceptă această situație și reușește printr-un pact cu organizația să revină langă prietena lui. 

      Încă nu mi-am dat seama dacă Daedalus este 100% împotriva luxenilor pentru că și ei au o oarecare dreptate în toată povestea asta. Hibrizii pot sfarși prin a fii ”experimente” eșuate și pot cauza mult rău societății - asta pană cand se dezintegrează; aici se adaugă și luxenii care vor să distrugă planeta și să o cucerească; șiii în cele din urmă îi avem pe Origini care pot distruge pe oricine doresc (fie el luxen, hibrid, om etc). Sunt niște argumente destul de puternice care să susțină organizația pe picioare, dar probabil procedurile pe care ei le folosesc nu sunt tocmai în regulă. 

      Avem parte de multă acțiune față de celelalte volume, multă adrenalina și nervi. Printre ultimele capitole se dă o bătălie cruntă care scoate la iveală întregii lumi puterea luxenilor și a arumilor. 
      În final ni se prezintă o invazie extraterestră ca la carte. 

      Am înțeles că există și un volum 4, sau se scrie, în orice caz, pot spune că de abia aștept să-l citesc să văd care este deznodămantul.

vineri, 7 octombrie 2016

Facultate, ceai, cărți și Octombrie

      A trecut o săptămână plină de tot ce vrei, mai ales oboseală. A fost groaznic de greu să mă acomodez, din nou, cu ritmul asta alert pe care trebuie sa îl am în fiecare dimineață. Orele și proiectele le-am început din prima cu toate că reînscrierea în anul 2 (pe care am înțeles că doar facultatea noastră o face) a fost oribil de prost organizată. Am trecut și peste asta și am început azi să luam niște măsurători pentru o cafenea pe care trebuie să o reamenajăm. O să avem prea mult de lucru, dar îmi place - mă scoate din monotonie.

      Vremea a fost groaznică și cred că nu doar aici, ci în toată țara. Simt toamna pe deplin și nu știu dacă îmi place sau nu. Mă face să mă gândesc doar la chestii cozy, mere și arome de toamna, prăjituri și ceai.






      Iar că tot veni vorba de ceai, am intrat azi în Cărtureștiul din Centru Vechi pentru a-mi cumpăra un termos și am dat de punguțele cu ceai. Am spus să încerc și nu regret nimic! Este primul ceai care are aromă, iar conținutul este format din bucățele mici de fructe și ce mai are el pe acolo. Este genial! Parcă mănânci un măr copt cu scorțișoară și nucă.







      Am început să mă uit/să las PC-ul aprins la desene să meargă acolo, dar nu la televizor ci pe Facebook. Au ieșit foarte multe pagini care oferă Live desene animate vechi, care se găseau înainte pe FoxKids, Jetix etc. Sper să le găsiți și voi (s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie) și să vă simțiți din nou copii.

      Am încercat să termin de citit Portretul lui Dorian Gray. Nu pot.. pur și simplu nu pot și am hotărât să încep ultimul volum din Seria Lux care îmi place la nebunie.
      Am mai citit între timp o carte despre Mădălina Manole. Probabil majoritatea vă ajuceți aminte de ea. A fost foarte interesantă și sper ca într-o zi să vorbim puțin despre ea cu toate că este, sau a fost, ceva foarte controversat.


      Sper că aveți un început de an bun și succes în continuare! ♥

miercuri, 28 septembrie 2016

To Do List înainte de Facultate + Noul membru al familiei




      N-am mai postat de ceva vreme pentru că am vrut să îmi fac puțină ordine în lucruri, de astfel, nici n-am apucat să mai citesc cine știe ce. Am început Portretul lui Dorian Gray, dar lecturarea merge destul de greu.

      Mi-am propus ca înainte să înceapă cel de-al doilea an de chin  zile minunate și nopți pline, să îmi fac o listă cu diferite chestiuțe pe care ar trebui să le fac ca să mai scap de ele, cel puțin în primele săptămâni de facultate. Cel puțin asta aveam în plan, dar...

      După cum se poate observa nu prea am reușit să fac prea multe, dar cred că o să îmi fie mult mai ușor să le termin când o să încep facultatea și o să ies mai mult din casă (în fiecare zi).





      Ce am mai reușit să îmi cumpar sunt cateva lucrușoare de body care sau make-up după care am înnebunit în ultima vreme.

      Combinația de unt de corp (pe care îl folosesc la orice - loțiune de corp + față, tratament pentru păr, demachiant etc) face ca spray-ul de corp de la Avon (care nu prea își păstrează mirosul) să țină ceva mai mult și asta mă bucură; plus că untul nu are nici un miros și nu lasă pielea unsuroasă absorbindu-se imediat.

      Cu rujurile am avut o obsesie, am în jur de 6 și mi-am mai comandat două care trebuie să ajungă în orice clipă - mate. O să încerc să le folosesc mai des, pentru ca momentan sunt aproape noi.

      Recomand parfumurile de la Zara, dar din păcate după un timp (1-2 ore cred) nu se mai simte mirosul decât dacă te apropi mult de persoana respectivă, cel puțin așa mi s-a părut mie.


   


      Ce îmi mai aduc aminte cu drag și sper să mă gândesc mereu la asta, este vacanța de vară, în care am reușit să merg de două ori la mare și o dată la munte. Yeey! Sper ca vara viitoare să fac ceva mai special pentru că mi-am pus în gând să aspir la chestii mai ”înalte”, poate reușim să vizităm și o țară străină.

      Și culesul de prune este destul de interesant :)) Antrenant.








      Și ultimul lucru pe care vreau să il prezint, momentan, este noul nostru membru al familiei. O cheamă Luna și am salvat-o de la țară, unde risca să nu aibă o viață chiar atât de fericită, iar eu simțeam nevoia de o schimbare asupra casei și familiei mele. Avea 5 săptămâni, acum are zece. Este foarte năzdrăvană, uneori malefică, dar nu prea ai cum să te superi pe ea. Am noroc cu prietenul meu care mă ajută foarte mult cu ea - like it's our little baby. 





      Sper să aveți un an minunat și fără prea multă bătaie de cap și sperăm să scăpăm cât mai repede pentru a da, evident, în ceva mai rău :)) Neaaah, glumesc.
      Să vă bucurați de toamna și toate cele bune ♥

vineri, 9 septembrie 2016

Recenzie: Ugly love (COLLEEN HOOVER)


Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.

Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă.

Data apariției: Ianuarie 2016
Autor: Collen Hoover
Gen: Ficțiune
Nr. pagini: 347


      Lăsați-mă să încep această umilă recenzie cu o interjecție:

      Wow!

      Încă sunt puțin răscolită de cartea asta care mi-a trezit atât de multe sentimente încât atunci când am terminat-o m-am simțit foarte goala pe interior. Ceva lipsea. Lipsea Tate, lipsea Miles, iar totul a inceput să fie, din nou, puțin monoton. Asta până voi pune mâna pe altă carte scrisă de Colleen - asta știu sigur.

      Ca o mică povestioară, Tate se mută în apartamentul fratelui ei pentru o perioadă scurtă de timp, iar aici face cunoștință cu Miles, noul ei vecin, prieten cu Corbin și coleg de muncă. Prima lor întâlnire nu este una întocmai reușită, tânăra găsindu-l pe Miles beat mort în fața apartamentului lor (iar motivul, pe care îl aflăm în final, este sfâșietor). Aceștia îcep să se întâlnească, se iubesc, se ceartă, se iubesc din nou, iar finalul se termină ca un basm. 

      În primele capitole eram puțin nesigură pe tot ce se întâmpla. Mi se părea că este un clișeu, o combinație destul de reușită, între seria Lux și 50 shades of grey (filmul, ce puțin), DAR, DAR-DAR-DAR, un singur amănunt a schimbat întreaga mea percepție despre carte - trecutul lui Miles Archer.


      Frumosul și secretosul Miles. M-a impresionat atât de mult acest personaj pe care autoarea reușește să il prezinte atât de bine, toată suferința lui și vinovăția pe care o simțea m-a dus la un punct în care nu credeam că o carte mă poate duce. Au fost câteva paragrafe din Instrumente mortale, în care Cassandra Clare mi-a făcut acelasi lucru, dar acum totul a fost mai realistic, mai uman, nici nu știu. 
      Miles este un adonis, o combinație între Jace (Instrumente Mortale), Deamon (Lux), Will + James (Dispozitive infernale); mai pe scurt, este ceva ce nu o să întâlnești în lumea asta prea curând, sau vreodată.

      De ce nu spun nimic despre Tate? Ei bine, cred că ea este doar motivul prin care noi îl cunoaștem pe Miles; un personaj secundar din perspectiva căruia este povestită acțiunea, în mare parte și persoana prin care noi vedem și simțim ce impresie lasă, de fiecare dată, tânărul pilot când este prin preajmă. Sunt foarte multe suprapuneri, naratorul ba este Tate, ba Miles din trecut și la sfărșit, din prezent. 


      Au fost momente în care Miles m-a enervat la maxim, iar dacă eram Tate renunțam la el de mult, dar ea nu a facut-o și a avut de câștigat o noua viață.

     Un personaj cheie este și Cap, bătrânul de optzeci de ani ce deschide liftul, care are o mare influență asupra celor doi, fiind un fel de psiholog al relațiilor.

      Recomand cartea, dar nu persoanelor care se inhibă când vine vorba despre sex. Este destul de intensă, dar pe lângă aceste momente, povestea din spatele ei este atât de emoționantă încât restul nu o să te mai conteze. 
      Nu știu exact ce s-a înțeles din recenzia asta, dar pentru mine a fost ca un Boom și sper să o citiți și voi. 

      Va apărea și un film, din cate am înțeles filmările încep (dacă nu deja au început) în toamnă. Trailer-ul este disponibil pe internet.

duminică, 4 septembrie 2016

Recenzie: Emoțiile - Cum ne putem elibera de mânie, gelozie și teamă (OSHO)


 
      Este a doua carte psihologică pe care o citesc și încep să mă fașcineze din ce în ce mai mult. Câteodată mă regăsesc atât de bine în unele paragrafe și simt că parcă, în sfârșit, cineva mă întelege pe deplin. 
      După ce am citit Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman, care m-a lăsat cu gura căscată și fașcinată, am zis că pe lângă ficțiune să adaug și câteva cărți de genul. 
      Nu cred că pot face o recenzie ”clasică” la acest volum, dar o să încerc prin câteva citate să vă arăt despre ce e vorba.





Wikipedia time:
Osho a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau Oshoism. S-a născut în India pe 11 Dec. 1931 și a murit pe 19 Ian. 1990, iar la vârsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai înaltă culme a conștiinței omenești”. 
Cărțile pe care el le ”scrie”, de fapt, sunt discursuri pe care le ținea cu diferite ocazii, iar discipolii lui l-au înregistrat și au început să îi scrie învățăturile. Există câteva articole pe internet legate de el, unele bune, altele rele, dar nu asta m-a interesat. Cartea pe care am citit-o chiar a avut un mare sens și m-a făcut des să exclam ”Hell yhea, you're right”. Capitolele sunt următoarele: Ce sunt emoțiile?, Mânia, Gelozia, Teama, iar la sfârșit sunt adăugate niște metode prin care poți scăpa de aceste probleme; meditații ciudate pe care nu cred că le voi practica prea curând - sunt prea ciudate. 
Să începem.


      Ce este mânia?
      Psihologia mâniei pornește de la o dorință personală, a cărei împlinire este împiedicată de altcineva. Cineva se impune ca un obstacol și vă blochează împlinirea dorinței.

     Nu trebuie să vă exprimați în fața celorlalți, căci ”ceilalți” sunt irelevanți. (...) Dacă vă descărcați mânia asupra altor persoane, creați un lanț de evenimente, căci și ceilalți sunt la fel de necopți ca și voi, la fel de inconștienți. 

      Când simțiți că apare o stare de mânie, fiți conștient de ea, și veți rămâne surprins. Va fi probabil cea mai mare surpriză din viața dumneavoastră: atunci când devii conștient de ea, mânia dispare, se transformă, devine energie pură; mânia se transformă în compasiune, în iertare, în iubire.

      Adevărul vă va face liberi, dar el trebuie să fie propriul vostru adevăr, nu al altora.


     Oamenii din toată lumea încearcă să rezolve asemenea probleme: gelozia, posesivitatea, dar ele nu sunt adevăratele probleme. Ele nu sunt decât simptomele faptului că nu știți ce este iubirea. Voi plecați de la premisa automată că știți ce este iubirea, după care vă treziți că sunteți geloși. Undeva trebuie să fie o greșeală. Problema apare din cauza faptului că iubirea nu a apărut încă. Deocamdată, ea lipsește.

      De aceea, sfatul meu nu este să faceți ceva împotriva geloziei. Dimpotrivă, mulțumiți-i, căci v-a arătat faptul că ceea ce trebuie să se întâmple nu s-a întâmplat încă. În rest, investiți-vă energia în iubire!


      Poți ori să trăiești, ori să-ți fie frică. Nu depinde decât de tine. Și în fond, de ce anume vă este atât de teamă? Voi nu aveți nimic de pierdut, dar aveți în schimb totul de câștigat.

      Teama, mânia, gelozia, ura, toate acestea sunt forme de energie. Voi nu sunteți conștienți de faptul că aceasta vă irosește în mod inutil viața.

     Omul care trăiește cu teamă tremură tot timpul în sinea lui. El se află tot timpul pe punctul de a înnebuni, căci viața este mare, iar el este atât de mic...

     Renunță la frică! Ea v-a fost indusă în copilărie, incoștient. Renunțați acum in mod conștient la ea. Maturizați-vă, iar viața voastră va deveni o lumină din ce în ce mai puternică.

joi, 1 septembrie 2016

Recenzie: După șapte ani... (GUILLAUME MUSSO)

     
Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani. Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.

Data apariției: Octombrie 2013
Autor: Guillaume Musso 
Gen: Ficțiune
Nr. pagini: 312


      După șapte ani... este o poveste extraordinară plină de aventură și suspans. 

      În primele pagini facem cunoștință cu Sebastian, un tată foarte strict, și fiica lui Camille, o adolescentă cu note bune ce învață la un liceu de prestigiu.
      În partea cealaltă a orașului, fosta lui soție, Nikki, are grijă de Jeremy, fratele geamăn a lui Camille. Fostă foto model, artistă extravagantă și crescătoare de plante halucinogene, tânăra mamă îi permite fiului ei să facă ce dorește și să se exprime liber în tot ceea ce face, până într-o zi...


      Plecat de acasă de 3 zile și fără a fi mers niciodată la prietenul lui, după cum află Nikki în cele din urmă, aceasta decide să îl contacteze pe fostul ei soț pentru ai cere ajutorul. Jeremy nu era la prima ”dispariție”, dar mereu se întorcea acasă în scurt timp. Însă, de data aceasta era altceva. 


      ”- E vorba de Jeremy. Tu... Tu ai vreo veste de la fiul tău în ultimele zile?
      - Nu, de ce? 
      - Încep să fiu îngrijorată. Nu știu unde e. 
     (...)
      - Glumești! îi tăie el vorba. N-a dormit acasă?
      (...)
      -Lipsește de trei nopți, mărturisi ea în cele din urmă.”

      Acțiunea este foarte amplă, după ce Sebastian găsește cocaină în camera tânărului și ajunge să omoare un dealer, pleacă împreună cu Nikki la Paris. În tot acest timp primesc indicii de la răpitori cu privire la locul în care s-ar putea afla. După un eșec total în Orașul Iubirii și fiind căutați de poliție pentru omor, aceștia pleacă în Brazilia unde sunt siguri că îl vor găsi pe băiat.
      De aici povestea o ia razna. Avem de aface cu traficanți de droguri, arme, hărți spre comori de milioane de dolari și multă adrenalină. 

”Așa cum făcea cândva, își ținu respirația și își băgă capul sub apă. (...) Un timp suspendat pe care il folosea pentr a-și limpezi gîndurile.”

      Ce mi-a plăcut este faptul că Musso adaugă în povestea lui o parte întunecată și tot mai întâlnită a internetului. Persoanele care se dau drept altcineva și persoanel care le cred și nu ajung deloc bine.

      Jeremy totuși este un geniu - reușește să își înșceneze răpirea pentru a-i apropia pe ai lui, divorțul fiind prea mult pentru el, dar lucrurile se complică.  
      Ce treabă are puștiul cu toți traficanții și cum ajunge aproape să fie împușcat în ceafă și omorât împreună cu toată familia lui în jungla amazoniană, trebuie să aflați voi.

      Nu mă așteptam la ceva rău din partea lui Guillaume Musso pentru că poveștile lui sunt pline de tot ce vrei: acțiune, suspans, răsturnări de situație, amuzament, romance. Mi-a plăcut foarte mult, totusi Mâine rămâne momentan cartea mea preferată de la el. 

”După cinci minute de bălmăjeală, înțeleg confuz că un american s-a instalat în camera mea cu o oră mai înainte.
      (...)
      Un lampadar luminează pavelele ude ale aleii. Sebastian Larabee mă măsoară din priviri, cu zâmbetul lui frumos. 
     - În al doilea rând, îți reproșez c-ai fugit fără să-mi lași adresa ta. 
     Dădu din cap. 
     -Mare chestie!
     -Totuși, te-ai culcat cu mine, din câte îmi amintesc. 
     -Ei și? Mă culc cu toată lumea! zic eu ca să-l provoc. 
     -Ei bine, în seara asta, o să te culci afară! mi-o trântește el închizând fereastra.” 

      Cartea se găsește la mai toate librăriile, dar și PDF pe Scribd.